Se spune că marile genii ale umanității ard rapid! Creează opere monumentale și se sting devreme. Despre viața și simfoniile lui Beethoven s-au scris tomuri întregi. O recentă descoperire de laborator, după studierea mai multor șuvițe ale părului marelui artist, oferite de fani cercetătorilor, evidențiază doze uimitoare de arsenic și de plumb. Consuma mult vin pentru “sănătătate.” Fiert în gamele de tablă, cositorite cu plumb, acesta i-a făcut mai mult rău decât bine, deși în epocă vinul era considerat medicament, relevă un studiu recent dat publicității.   

Unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii, Ludwig van Beethoven,  a trăit între 1770 și 1827. A încheiat socotelile cu viața la doar 56 de ani.

A lăsat posterității opere nemuritoare, printre care: nouă simfonii și cinci concerte pentru pian și orchestră.

Puțină lume știe însă despre marile sale suferințe. Încă de la 20 de ani, începea să nu mai audă. La nici treizeci de ani, a rămas surd. Suferea și de sindromul de colon iritabil, conform cercetărilor și investigațiilor recente.

Ieșea foarte rar în comunitate. Prin descoperirile de azi din laborator, se explică de ce ilustrul compozitor și dirijor nu mai socializa. Îi era teamă ca prietenii să nu-și dea seama de infirmitatea sa.

Când n-a mai auzit deloc, a vrut să se sinucidă, conform biografilor săi. Doar un prieten l-a salvat și l-a încurajat să continue opera.

De abia la vârsta de 53 de ani, fanii au realizat că Beethoven are o problemă cu auzul.

Se făcea că dirija orchestra de pe scena teatrului Kärntnertor din Viena! Era premiera mondială a Simfoniei a IX-a, ultima pe care a mai reușit să o finalizeze.

La fel ca celelalte simfonii, era structurată în patru părți. Finalul i-a dat substanță și măreție. Orchestra, însoțită de un cor, a dat grandoare și măreție uneia dintre cele mai apreciate simfonii. I s-a spus pe drept cuvânt “Corala.” În secolul trecut, deși era orchestrată, când olimpicii celui de-al Treilea Reich urcau pe podium, a devenit Imnul oficial al Uniunii Europene. Odă Bucuriei a rămas în memoria publicului, chiar și nemeloman, ca o amprentă vie a trecerii sale prin lume.

Pocinogul aflării stării sale de infirmitate s-a petrecut în teatrul vienez, la premiera Simfoniei a IX-a. Dirija spectacolul de sunete grave și de linii melodice, conform mărturiilor presei anilor 1824. Parcă era în transă când tobele, asociate cinelurilor, ridicau sala în picioare. Nu auzea aplauzele prelungite. La un moment dat,contra-altistul orechestrei l-a luat de mână și l-a întors către sala, în care aproape două mii de melomani îl ovaționau în picioare de minute întregi. A văzut reacția publicului, dar nu auzea. Astfel, unii dintre spectatori și-au dat seama de drama prin care trecea cel mai mare compozitor al lumii.  

Dar de ce devenise surd? Și de ce suferea de crampe abdominale necruțătoare, de flatulență și diaree?

O fabrică de specialiști și o industrie de părerologi și-au dat cu părerea aproape două secole. A avut boala osoasă a lui Paget, o osteita deformantă, un proces deficitar de remodelare osoasă, care debutează tipic printr-o resorbție excesivă de țesut osos, urmată de o presiune excesivă asupra unor nervi? Sindromul colonului iritabil i-a cauzat probleme gastrointestinale? O fi avut sifilis, pancreatită, diabet sau necroză papilară renală, vreo boală de rinichi? Au fost întrebări la care specialiștilor li s-au solicitat părerile de-a lungul vremii.

După 200 de ani, iată că o serie de descoperiri de laborator demonstrează prin analiza ADN-ului prezența unor substanțe toxice în șuvițele sale de păr. Studiul aprofundat al cauzei apariției acestora în organismul său poate rezolva în sfârșit misterul suferinței și al morții lui Beethoven.

Rezultatele analizelor de la Clinica Mayo, specializată în testarea prezenței metalelor grele în organism, prezintă date uimitoare. În două rânduri de șuvițe ale părului lui Beethoven existau, în primul, 258 de micrograme de plumb / gram de păr, iar în cel de-al doilea – 380 de micrograme. 4 Micrograme / gram reprezintă un nivel normal, potrivit specialiștilor.

De asemenea, probele de laborator mai relevă niveluri ridicate de arsenic,

de treisprezece ori mai mari decât cele normale și niveluri de mercur de patru ori mai mult decât cel normal. Cantitățile mari din aceste substanțe toxice reprezintă cauza multora dintre afecțiunile sale, a dezvăluit un grup de cercetători, într-o scrisoare publicată de jurnalul “Clinical Chemistry.”

Un toxicolog american a explicat jurnaliștilor americani că problemele gastrointestinale ale lui Beethoven „sunt complet în concordanță cu otrăvirea cu plumb.” În ceea ce privește surditatea lui Beethoven, a adăugat el, dozele mari de plumb i-au afectat sistemul nervos, dar nu este clar dacă i-au și provocat moartea.

Un profesor emerit la Universitatea din Michigan, expert în otrăvire, a explicat că plumbul era numit la acea vreme “zahăr de plumb,” fiind folosit, în urmă cu două secole, pentru îndulcirea vinurilor ieftine și în unele medicamente și unguente.

Beethoven ar fi băut cantități abundente de vin, aproximativ o sticlă pe zi, la tinerețe. I se spunea că e bun pentru sănătate. Înaintea morții, conform biografilor săi, prietenii i-au dat vin cu lingurița.  

VOCILE LUMII

Secretarul și biograful lui Ludwig van Beethoven, Anton Schindler, a descris scena morții compozitorului: „Era groaznic de privit cum se chinuia. Avea o constituție robustă, un piept gigantic. Prietenii l-au servit cu lingurița din vinul său preferat, Rüdesheimer, până a murit.”

În timp ce zăcea pe patul de moarte, producătorul său i-a dăruit douăsprezece sticle de vin. Atunci, Beethoven conștientiza că nu le va putea bea pe toate, niciodată. Ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Păcat, păcat – prea târziu!” – potrivit the New York Times.