1.4 C
București
duminică, 16 ianuarie 2022

Scurt istoric

„România Liberă” este un cotidian politic, cu foileton literar, fondat la Bucureşti, între anii 15 mai 1877-14 iunie 1889, apărut în vremea domniei lui Ion Brătianu într-un climat politic extern destul de tulbure, când războiul din Orient era iminent, care de altfel s-a și materializat în războiul ruso-turc si în care am fost implicați, împotriva voinței noastre.

Romane în foileton, la început, traduceri din limbi străine, mai ales din autori francezi, mai târziu, întâlnim semnătura unor scriitori români prestigioși: în afară de clasici ca, Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, apare Barbu Stefanescu Delavrancea, care a debutat în România Liberă din 1877, cu poezia Stanțe dedicate Măriei sale Carol I și ofițerilor români. El a fost angajat la redacția ziarului, unde a început publicarea foiletonului Zig-zag semnând cu pseudonimul Argus; în această rubrică și în alte coloane cu caracter cultural, au mai semnat Duiliu Zamfirescu, Octavian Goga, B.P. Hasdeu, Carmen Sylva. După cum spunea Duiliu Zamfirescu, în panseurile publicate în România Liberă: „Literatura este testamentul unui popor”.

În 1884, publică un supliment literar omonim. „România Liberă” este ziarul care anticipează prin titlu cucerirea independenței de stat.

Directorul acestui prim ziar de opoziție, România Liberă, a fost Dimitrie Augustin Laurian (pâna la 18 aprlie 1988), ziarist și pedagog (fiul lui August Treboniu Laurian care, din însărcinarea Academiei Române, a scos „Dicționarul limbii române”). De labun început, în cuvântul de deschidere, ziarul își definea poziția de „organ al unui grup care reprezenta ideile unei stânge moderate, ale unei junimi care și-a făcut creșterea politică în observarea durerilor de cari suferea societatea noastră de azi și în studierea marilor cugetători positivisti (…), vom lupta azi în presă, mâine la graniță, pentru existenta independentă și liberă a unei Românii prospere, ne vom sili să punem o piedică ignoranței sau calculelor greșite, cari ar periclita sântul patrimoniu alstrăbunilor noștri”.

În 1889, „România Liberă” fuzionează cu  seria I din „Epoca” (1885-1938), iar în locul celor două ziare apare „Constituționalul” (1889-1900).

Între 20 octombrie 1915 și sfârșitul anului 1920 a apărut, sporadic, o „foită”, cu același nume, doar în două pagini, care se autodefinea „Ziar” pentru apărarea intereselor naționale – redactat de un comitet. Practic, ziarul avea o singură pagină, cea de a doua fiind rezervată publicității, cu toate acestea și în acest format încearcă să abordeze o paletă largă de probleme, în afară de latura politică, apăreau și articole pe probleme sociale, culturale, publicând și poezii. Unele articole încep să fie semnate, articolele sunt intitulate și apar de asemenea și fotografii.

Între 1943-1944 apare un ziar ilegal, cu același nume, la Paris, scos de antifasciștii români participanți la Rezistența franceză, concomitent apărea și o ediție în limba franceză. Începând din 28 ianuarie 1943, este editat la București un cotidian, la începutilegal, apoi legal din 24 august 1944, între 1968 și 1989 el este al Consiliului Național al Frontului.

Din 1945 i-a fost dat presei române să intre în comunism prin ”Procesul Ziariştilor” şi să iasă din acel marasm spiritual şi material tot printr-un proces, acela al ziariştilor de la ”România liberă”, în 1988.

Din 1950 până în 1968, este organul de presă al Sfaturilor Populare. Din 1969 până în 1980, devine cotidianul Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste.

În epoca comunistǎ, cotidianul era cel mai important dupǎ Scînteia. În perioada revoluției din decembrie 1989, cotidianul se relansează ca ziar liber, sub conducerea lui Petre-Mihai Băcanu ca director general și Anton Uncu redactor șef, tocmai eliberați din închisoare, respectiv domiciliu forțat. În numărul din 9 iunie 1990, puteau fi citite mărturii împotriva dictaturii ale unor oameni de cultură: Ana Blandiana, Doina Cornea, Dorin Tudoran s.a. și extrase din cuvântarea lui Eugen Ionesco ținută la 21 februarie 1989 în Parlamentul European. Dintre cei care semnau articolele politice amintim câteva nume: Octavian Paler, Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Creangă, Sorin Roșca Stanescu, Gabriel Liiceanu. Ziarul a manifestat o politică de independența fată de aceea a Frontului Salvării Naționale sprijinind manifestațiile pașnice din Piață Universității, atitudine care i-a atras suspendarea apariției între 14 și 18 iunie 1990, fiind acuzat de incitare la violență și la acte iresponsabile.

Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a desconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.

Petre-Mihai Băcanu a continuat să fie director executiv la România Liberă pînă la 23 decembrie 2004, cand este forțat să părăsească funcția de director și rămîne cu titlul de director fondator, după ce a obținut garanții că echipa redacțională nu va puteafi concediată de către noua conducere timp de 4 ani.

Emil Hurezeanu (Emilian-Horațiu Hurezean) este un scriitor și publicist român, care a lucrat ca jurnalist în secția română a Radio Europa Liberă. După reîntoarcerea în România, s-a remarcat ca realizator de televiziune și comentator pe subiecte politice. Înfebruarie 2006 a fost numit Director al ziarului România Liberă, apoi a fost ambasador al României în Germania. Din 2021 este ambasadorul României în Austria.

În prima jumătate a anului 2009 ziarul România Liberă devine parte a trustului de presă Medien Holding, deținut de familia Adamescu (100%), ajungând ca cotidianul să înregistreze vânzări medii, pe ediție, de 48.754 de exemplare.

Pe 15 martie 2010 cotidianul a fost relansat, ziarul tipărit apărand cu o nouă așezare în pagină, o nouă organizare a articolelor și un nou logo alături de cel vechi. Varianta online a fost îmbunătățită și modernizată. Pe plan redacțional, în noua variantă se crește importanța acordată investigațiilor sub acoperire și evenimentelor ne-politice, ziarul fiind format din două părți. Prima parteacoperă evenimentele de actualitate, viața politică și conține editoriale și opinii. Ce-a de-a doua parte, denumită „Viața RL” acoperă subiecte din domeniile educație, cultură, sănătate și sport. Principalele secțiuni ale ziarului sunt de actualitate, investigații, editorial și opinii, interviuri, iar odată cu schimbarea din martie 2010 se acordă o importanță sporită articolelor de cultură, educație, sănătate și diverse.

Dan Cristian Turturică Între 2006 și 2015 a fost redactorul șef al celui mai longeviv cotidian din România – „România liberă”. Având o activitate de aproape 25 de ani în presa scrisă, el a mai condus săptămânalul „Prezent” (2005-2006) și cotidianul „Evenimentul zilei” (2000-2005).

Printre editorialiștii constanți ai României libere se numără politologul Alina Mungiu-Pippidi, sociologul Mircea Chivu, iar pe prima pagină apar articole ale principalilor redactori. Tot în secțiunea de opinii apar selecții de articole scrise de experți și formatori de opinie străini.

Adelina Toader este Redactorul Șef al Ziarului România Liberă din anul 2021, are o experiență de peste 8 ani în presa scrisă. Adelina a scris atât pe domeniul economic, cât și politic- extern. În ultimii ani, a realizat interviuri cu miniștrii si ambasadori precum și cu antreprenori din diferite domenii.

Împovărat de-a lungul atâtor ani de existență, nu este un ziar vetust ci, dimpotrivă, este un ziar tânăr, reactualizat și updatat la vremurile actuale, care caută în permanență noi forme și mijloace de exprimare.

Deși a avut o existență atât de fragmentată, supraviețuirea sa pe un arc de timp atât de mare merită o recunoaștere, o aniversare, ca un omagiu adus atâtor oameni, de la mașiniști până la redactori, și toți care au contribuit la păstrarea prestigiului României Libere, încercând, chiar și în condițiile vitrege prin care a trecut țara de-a lungul secolelor, să rămână fidelă crezului declarat în 1877, de a lupta împotriva relelor prezente și viitoare.