Obsesia multor snobi care ce îmbogățesc peste măsură este să devină artiști prin intermediul banilor. Întâi își tot dichisesc și bibilesc casa de un milion de euro cu tot felul de decorații artistice. Apoi, până nu-și vând casa și își cumpără una de două milioane de euro ca să își dezvolte alte mofturi creative, intră într-o plictiseală de om prea sătul. Își revin repede și se gândesc că ar fi nemaipomenit să scrie o carte. Dacă au făcut bani din imobiliare, se apucă să-și romanțeze povestea lor de afaceri. Evident, mesajul va avea o încărcătură motivațională, doar milionarii României au reușit exclusiv pe cont propriu. Unii se apucă de filmări, cărora mai apoi le zic filme, și care ajung una – două pe Netflix, alții pictează, cântă. Cu alte cuvinte, își transformă hobby-urile în tentative de noi cariere profesionale.
Faptul în sine nu ar fi de-o gravitate șocantă, snobi parveniți și impostori au existat de când lumea. Problema este că astăzi, tinerii cu talent care și-ar dori o carieră vocațională n-au nici un sprijin de nicăieri. Nu se pune problema să te îmbogățești din artă și cultură, dar un trai decent poți pretinde. Din păcate, majoritatea sunt forțați să renunțe la vocație, iar piața pseudo artistico – culturală ajunge să fie dominată de acești falși creatori cu bani. Cei care studiază atât în universități, cât și din pasiune individuală, sunt siliți să stea pe margine și să lase locul protagoniștilor impostori care își cumpără o faimă goală de orice valoare.
Vorbim de niște creatori artificiali care livrează o marfă artistică manufacturată fără strop de adaos mental creator. De suferit pentru creație și cunoaștere nu se pune problema, respectivii s-a născut ca să moară râzând. Un fel de inteligențe artificiale generate de capitalismul de consum. Prin această vidare sufletească, omul a fost pregătit deja pentru lumea roboților. El însuși, tinde să nu mai fie ceva mai mult decât un robot.
Și atunci ne putem da seama de ce există o campanie de demolare a marii culturii, pentru că metafizica este dușmanul de moarte al consumerismului. Religia, filozofia și artele îndepărtează sufletul de aici și acum. Plasează fericirea în partea inutilă a vieții, aceea a trăirii deasupra timpului. Societatea de supraconsum instalează omul doar în parte utilă a vieții. Îl limitează și îl obligă la propria sa materialitate.
Impostura reprezintă în sine o manipulare care mai apoi poate genera manipulări diverse. Faima multora dintre acești purtători de măști nu se rezumă doar la un exhibiționism narcisiac. Unii dintre ei sunt mesageri propagandiști cu rază largă de iradiere și cu penetranță tot mai adâncă în plaiul mioritic.
Un caz interesant este acela al actorilor de valoare, care tind să devină figuri discrete, în timp ce tot felul mediocri sau măscărici amatori care fac reclame vesele în online au dobândit statutul de actori naționali. Actorașii comedianți, care pe lângă interesul pur comercial de-a face glume se dedau și la manipulare politică, sunt în mare vogă. Vorbim de o propagandă veselă, mai mult sau mai puțin mascată. În general, mesajele vin din zona neomarxist – corporatistă.
Să luăm un exemplu cu accente regionale, comedianții improvizați care vorbesc cu accent ardelenesc. În primă instanță a-i fi tentat să-i vezi ca pe niște neaoși tradiționaliști din poeziile lui Ioan Alexandru. Doar auzindu-i ți i-ai putea imagina ca-n versurile poetului transilvan; ”… strămoșii mei călcau pe univers, în zilele de iarnă în sumane, iar vara în izmene foarte largi de cânepă sub clopuri cât o roată”. Dar când te uiți mai bine la ei, vezi că au deasupra capului cupola neomarxistă. Sunt tineri progresiști din marile orașe cu festivaluri de sunete create pentru traficul și consumul de droguri. În glumele lor căutate, mult prea căutate și prea puțin găsite, strecoară în asprul grai ardelenesc tot felul de idei noi, demne de ingineria socială a omului nou.
Discrepanța dintre vorbă, port și mesaje nu este întâmplătoare și are un calcul propagandistic bine făcut. În satele și micile orașe românești internetul circulă cu viteza vântului, e singurul care circulă constant, tractoarele și remorcile au devenit piese de muzeu. Astfel că se adună mult public din zona tradițională, care trebuie prins cu momeala graiul țărănesc pusă în cârlig. Odată creată puntea simpatică între cele două lumi sunt lăsate să circule mesajele corectitudinii politice, propagandei lgtbq+, ”rasismului imaginar”. Totul la nivel de sketch peste gard. De fapt, comedianții care iau în derâdere valorile tradiționale creștine reprezintă unul dintre vehiculele de bază ale manipulării tinerilor și nu numai. Nu doar cei cu pretenții umoristice se folosesc de dialectul ardelenesc pentru a-și cânta aria manipulatorie, ci și cei care declarau cu stângăcie acum 26 de ani, că s-au ”săturat de România” și vor federalizare și autonomie. Au rămas în România să-și continue mica operă de subversiune, filtrând și ulterior penetrând mediul rural cu agenda globalistă.
În marile orașe, bătălia cu valorile tradiționale e ca și câștigată, de aceea se aud acum vuind tot mai multe tulnice false pe colinele spațiului mioritic.
