Lista ineptiilor fara sfarsit, debitate cu imperturbabila seninatate de purtatorul de cuvant al principalului partid de guvernamant, s-a mai imbogatit cu o interventie memorabila. Dupa ce saptamana trecuta a reusit sa tina prima pagina a tuturor ziarelor si sa fie preluat in toata media electronica cu "opinia personala” ca "militarii romani nu au ce cauta in Irak”, in deplina contradictie cu pozitia partidului, dar intr-o fericita comuniune de idei cu PSD si PPRM, astazi, intr-un moment in care o lume intreaga este sub impresia imaginilor cu Dinu Patriciu incatusat la Parchetul General, Eugen Nicolaescu se simte imediat dator sa declare ca “PNL nu are o pozitie oficiala pe aceasta tema. Conducerea partidului nu s-a intrunit si nu a considerat necesara o pozitie oficiala vizavi de un act al justitiei. Daca cineva incalca legea, noi cerem sa se aplice spiritul legii. Legea este mai presus de orice persoana”. Scurt, limpede, raspicat: un adevarat necrolog. Conducerea PNL nu gaseste normal sa-si compromita "sindrofiile de lucru” si sa se adune de urgenta pentru a discuta situatia creata de arestarea unui "oarecare” penelist Dinu Patriciu si cu atat mai putin sa intervina cand acel cineva (nu se lasa loc nici unei indoieli!) a incalcat legea. Reclamatiile vehemente ale avocatului Cristian Iordanescu, presedintele Baroului de Bucuresti, fata de felul in care s-au derulat ancheta si retinerea lui Patriciu nu au avut absolut nici o relevanta in mintea celui care vorbea in numele PNL si care, prin spusele lui, inducea sentimentul ca partidul acceptase deja ideea vinovatiei lui Dinu Patriciu.
Valul de proteste venite atat din randurile clasei politice, cat si din partea societatii civile si a oamenilor de afaceri a pus PNL in penibila situatie sa trebuiasca sa revina cu un al doilea comunicat in care, de data asta, intr-un deplin respect pentru independenta Justitiei, sa isi exprime dorinta de a afla cat mai curand motivele retinerii lui Dinu Patriciu, presedinte al organizatiei PNL Prahova si important om de afaceri din Romania.
Daca din punctul de vedere al caznelor cu care PNL a ajuns sa se raporteze corect fata de situatia cu care se confrunta un lider marcant al lui nu ar mai fi nimic de adaugat, evenimentul a mai relevat un fapt asupra caruia trebuie staruit cu luare aminte: felul in care multi dintre membrii importanti ai partidului au identificat imediat mana care s-ar ascunde in spatele demersurilor intreprinse de Parchet. O mana care se numeste Traian Basescu. Chiar daca inca inainte de a fi retinut Patriciu a acuzat explicit actiunea declansata de Parchet drept o urmare nemijlocita a interventiei fostului consilier prezidential Ioan Talpes, convingerea colegilor liberali ai presedintelui Rompetrol pare de neclintit: "Basescu arata pisica neagra PNL”, "Basescu vrea sa distruga PNL”. Interventia presedintelui PNL, premierul Tariceanu, care si-a exprimat public convingerea ca presedintele tarii nu are nici un amestec in cele intamplate, a ramas si ea fara nici un ecou, stabilitatea "Aliantei DA” ajungand in momentul de fata atat de precara incat multi dintre membrii PNL vorbesc deja de "Alianta PA”. Calamburul poate fi pe gustul mintilor mai infierbantate, dar consecintele ar fi dintre cele mai pagubitoare. Dincolo de ambitiile si orgoliile unora, dincolo de prejudecatile "doctrinare” si resentimentele altora, Alianta si-a dovedit din plin rostul si eficienta si oricine uita ca numai datorita ei si candidatului prezidential Basescu PNL a ajuns la guvernare probeaza nu numai o ingrijoratoare amnezie, dar si o miopie politica ce risca sa repete pana la detaliu erorile comise de cei care au compromis guvernarea 1996-2000. Executivul condus de premierul Tariceanu inregistreaza o premiera nationala: este primul guvern in 15 ani care, de la instalare, guverneaza fara opozitie. Si totusi, bilantul primelor sase luni este departe de asteptari, iar greul abia incepe. Timpul care vine va face ca tot mai multi dintre cetatenii tarii sa afle pe propria piele gustul adevarat al mult ravnitei aderari la UE. Isi imagineaza PNL in eventualitatea, pe care o forteaza, in care PD renunta la o "logodna contra naturii” ca mai poate incropi o alta formula care sa-i asigure accesul la guvernare? Greu de imaginat un raspuns afirmativ. Atunci care pot fi ratiunile unui joc atat de hazardat? Suficienta? Inadecvarea la realitate? Trecerea cu nepermisa usurinta peste faptul aproape neverosimil ca 25% dintre romani nu cunosc inca numele actualului premier? La instalarea Guvernului Tariceanu batranii liberali ii multumeau lui Dumnezeu ca au apucat, dupa zeci de ani, sa mai vada un prim-ministru liberal in Romania. Daca PNL nu ajunge sa aiba acces la un elementar pragmatism in tonul cu care – dincolo de sentimente, ci doar din pura ratiune – intretin dialogul cu presedintele Basescu si cu PD, Calin Popescu Tariceanu are toate sansele sa mai ramana in istorie cu inca o performanta: prim-ministrul liberal cu cea mai scurta viata la guvernare.
