Angajarea răspunderii Guvernului Orban pe prorogarea intrării în vigoare a vechimii, de la doi la patru ani, în Institutul Național al Magistraturii este echivalentul emiterii unei ordonanțe de urgență care, în domeniul Justiției, nu mai poate fi emisă, după referendumul din 26 mai 2019. Acesta a punctat că asumarea răspunderii Executivului pe unele legi este o măsură mult mai nedemocratică de legiferare, deoarece, dacă în cazul ordonanțelor, acestea pot fi, ulterior, amendate de Parlament, textele de lege adoptate prin asumare devin definitive.
„Atâția juriști în politică și nimeni nu observă că Referendumul pe justiție dacă a interzis legiferarea prin ordonanțe de urgență în domeniul justiției, cu atât mai mult a interzis legiferarea prin asumarea răspunderii Guvernului?”, scrie Adrian Toni Neacșu, pe contul său de socializare.
OUG-urile sunt supuse în cele din urmă dezbaterii și aprobării lor prin lege în Parlament. OUG-ul este o lege temporară, care produce efecte până când autoritatea legiuitoare constituțională și-o asumă sau, dimpotrivă, o respinge, a mai precizat Neacșu.
„Adoptarea legii prin procedura asumării răspunderii Guvernului înseamnă eludarea definitivă a procedurii constituționale normale de exprimare a voinței poporului prin legile adoptate de Parlament”, mai arată avocatul.
Neacșu dă ca exemplu SIIJ, care nu poate fi desființată prin asumarea răspunderii.
„Ar fi doar o golănie politicianistă, pe care Curtea Constituțională ar trebui s-o sancționeze. Prin Referendum, poporul și-a exprimat voința suverană ca în domeniul organizării judiciare, al infracțiunilor și al pedepselor legiferarea să se facă doar prin Parlament, iar nu și pe căi ocolite. Altfel spus, poporul a reamintit că în acest domeniu al justiției nu există excepții de la regula potrivit căreia «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării» (art. 61 Constituție)”, conchide Adrian Toni Neacșu.
