Un cuplu de tineri care a încercat să fugă pe ascuns a fost omorât cu pietre în nordul Afganistanului, săptămâna trecută, într-o demonstraţie macabră de forţă din partea talibanilor care controlează regiunea. Iar în iulie, o femeie iraniană a fost condamnată la o execuţie similară sub acuzaţia de adulter.
Adulterul, greşeală de moarte
“Brutalitate” şi “anacronism” sunt termenii folosiţi de Occident la adresa acestor gesturi extreme venind dinspre lumea musulmană. Felul în care Vestul privieşte relaţia dintre sexe este cu totul diferit faţă de viziunea islamică, care creează în unele zone mişcări radicale menite să reinstituie trecutul, în căutarea autenticităţii religioase, analizează publicaţia americană.
Lapidarea vinovaţilor de adulter reprezenta, în Arabia medievală, o metodă de a preveni naşterile nelegitime care ar fi putut păta arborele genealogic al triburilor. Aceste practici persistă însă în mijlocul unor societăţi în care tot mai multe femei cer drepturi egale cu bărbaţii şi libertate inclusiv în ceea ce priveşte reproducerea.
În cazul de luna trecută, Brazilia, prin vocea preşedinelui Luiz Inacio Lula de Silva, a oferit azil politic iraniencei condamnate pentru adulter, Sakineh Mohammadi Ashtiani, pe care o consideră o victimă. După ce o petiţie online pentru eliberarea ei a atras sute de mii de semnături, autorităţile iraniane au redefinit culpa femeii drept crimă, într-o încercare de a legitima deciza împotriva ei.
“Talibanii folosesc des această pedeapsă”
Însă talibanii nu simt nevoia să-şi nuanţeze actele. Încă din 1990, aceştia s-au făcut cunoscuţi şi pentru că au impus o lege islamică – pe cât de dură, pe atât de contestată – în virtutea căreia execuţiile cu pietre sunt pedepse des întâlnite.
O astfel de manifestare a fost execuţia de săptămâna trecută, la care au participat sute de ţărani din provincia Kunduz.
“Nu putem să ştim câte condamnări de acest tip au avut loc cât timp talibanii au condus Afganistanul, dar au fost destul de răspândite”, a declarat Nader Nadery, membru al Comisiei Independente pentru Drepturile Omului din ţară. Tot el povesteşte despre o pedeapsă la fel de grotescă aplicată homosexualilor. Se prăbuşeşte un zid de cărămidă peste cei suspectaţi.
Aruncatul cu pietre are rădăcini vechi
Lapidarea nu este neapărat specifică musulmanilor şi nici o invenţie a lor.
După cum susţin grupurile pentru drepturile omului, o tânără a fost ucisă în acest mod de o comunitate kurdă din Irak, în 2007.
De altfel, lovirea cu pietre este pomenită în Vechiul Testament şi ar fi putut fi pusă în practică de comunităţile evreieşti în antichitate.
Legea rabinică – întocmită începând cu era noastră – specifică execuţia cu pietre ca pedeapsă pentru diferite infracţiuni. Însă nu există indicii care să arate cât sau dacă această metodă a fost folosită.
Lapidarea, legalizată în şase ţări islamice
Unii musulmani acuză însă Occidentul că exagerează astfel de cazuri – incluzând şi pedepsele cu biciuirea şi amputarea mâinilor – de dragul senzaţionalului.
Învăţaţii islamici arată că astfel de pedepse sunt dictate doar de talibani sau de alte grupări radicale care au puţine cunoştinţe despre adevăratele legi musulmane. Lapidarea este menţionată legal doar în doar câteva ţări islamice: Iran, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Pakistan şi Nigeria.
Dar Coranul nu pomeneşte această metodă de corecţie. În lumea islamică, ea se trage din legile tradiţionale denumite hadiths, care o indicau ca pedepsă pentru adulter.
Specialistă în legea islamică, profesoara Kristen Stilt, de la Northwestern University din SUA, explică: “Adulterul era văzut ca o încălcare a scopurilor fundamentale introduse de legea islamică – să protejeze descendenţa, familia, onoarea şi proprietatea. În societatea tribală, a şti cui aparţine fiecare copil era foarte important”.
Urmând un asemenea raţionament, o infracţiune precum adulterul, care ataca identitatea unei întregi comunităţi, trebuia pedepsită de toţi membri acelei comunităţi. Groaza celui condamnat la moarte prin lovirea cu pietre era imprimată şi de faptul că printre “călăi” se regăseau rudele, prietenii sau vecinii săi.
Chestiune politică
Însă legea islamică defineşte foarte strict condiţiile în care se poate ajunge la o execuţie cu pietre: trebuie să existe patru martori de gen masculin ai actului sexual ilegal, iar mărturiile acestora trebuie să corespundă întocmai.
Există şi specialişti care consideră lapidarea o avertizare simbolică, nu o pedeapsă menită să fie aplicată literal.
Până la urmă, o astfel de corecţie este mai mult o chestiune politică decât religioasă, explică The New York Times. Care aminteşte că şi conducătorii otomani – care combinau autoritatea seculară cu cea religioasă – considerau execuţia cu pietre o rămăşiţă brută trecutului.
Regulile execuţiei
Însă, la câteva secole distanţă, Iranul de după revoluţia din 1979 a adoptat un cod penal care legitima lapidarea. Pedeapsa era descrisă detaliat: bărbaţii trebuiau îngropaţi în picioare, până la brâu, iar femeile, până aproape de gât; pietrele folosite trebuiau să aibă mărimi potrivite, astfel încât să nu omoare după primele lovituri, dar nici să cauzeze doar zgârieturi; apoi, dacă adulterul era dovedit prin mărturia vinovatului, judecătorul era cel care arunca prima piatră, iar dacă era dovedit cu martori, atunci unul dintre aceştia începea execuţia.
Cei care supravieţuiau erau eliberaţi fără altă pedeapsă. Însă aveau foarte puţine şanse deoarece condamnaţii nu se puteau apăra cu mâinile, care le erau legate la spate.
Încă o pată pe obrazul Iranului
Liderii iranieni de astăzi sunt în mod clar deranjaţi de acest subiect, care a contribuit la stricarea reputaţiei ţării. Preşedintele Mahmoud Ahmadinejad a precizat recent că “foarte puţini” iranieni au fost condamnaţi la moarte prin lapidare. Avocaţii implicaţi în astfel de cazuri au indicat un număr de 100 de execuţii din 1979 până în prezent, menţionând că sunt din ce în ce mai puţine.
Au fost şase execuţii cu pietre între 2006 şi 2008, toate organizate în secret, spune directorul Campaniei Internaţionale pentru Drepturile Omului din Iran, Hadi Ghaemi. Zece persoane – şapte femei şi trei bărbaţi – sunt încă deţinute pentru astfel de pedepse.
Talibanii, cei mai fanatici aplicanţi
Dar dacă în Iran se poartă campanii – conduse în special de femei – care cer abolirea lapidării, deocamdată fără vreun răspuns afirmativ din partea autorităţilor, în Afganistan talibanii nici măcar nu iau în considerare eliminarea acestei pedepse populare.
Mai mult, în ultimele şapte luni, nu mai puţin de 200 de persoane au fost omorâte de talibani pentru că au criticat aşa-numita justiţie aplicată de aceştia.
