Buletinul de ştiri transmis de BBC a fost unul dintre cele mai înspăimântătoare din istoria BBC-ului. “Big Ben-ul a fost bombardat, hotelul Savoy este în flăcări, Palatul Buckingham este asediat, iar membrii guvernului au fost linşaţi de către o gloată criminală formată din şomeri”, relatează Daily Mail.
Postul de radio a fost asediat cu apeluri telefonice din partea ascultătorilor îngroziţi după ce au ascultat buletinul de ştiri de pe 26 ianuarie 1926, după patru ani de la prima transmisiune a postului de radio. Cu toţii, însă, au omis un lucru esenţial: ştirile erau false.
Gluma care a durat 12 minute şi conţinea explozii simulate şi înregistrări cu persoane ţipând a fost ideea preotului romano-catolic Ronald Knox, care a scris mai multe romane poliţiste şi schiţe satirice.
Ascultătorii şi-ar fi dat seama că totul este o glumă dacă ar fi ascultat ştirea de la început, când a fost anunţat faptul că revoltele au fost iniţiate de „domnul Popplebury, secretarul Asociaţiei Naţionale pentru Abolirea Cozilor la Teatru”.
Însă mulţi dintre ascultători nu au fost îndeajuns de atenţi pentru a sesiza gluma, în timp ce alţii au deschis radioul la jumătatea ştirilor, fără să audă avertismentul conform căruia totul era o farsă.
BBC, care opera atunci ca o companie privată, pentru ca în 1927 să redevină o corporaţie non-comercială, a anunţat de mai multe ori în seara acelei zile că programul a fost o farsă, însă ascultătorii au continuat să se plângă.
Efectele farsei au fost relatate pe larg într-o nouă istorie a postului BBC, publicat în luna septembrie. Autorul cărţii, David Pat Walker, a declarat: „Vestea extrem de gravă şi neaşteptată s-a răspândit în Marea Britanie, cauzând panică. Ascultătorii de pe tot cuprinsul ţării au început să telefoneze la redacţie, fiind convinşi că Londra se află în haos. Hotelul Savoy a fost bombardat cu telefoane ale rudelor celor care locuiau acolo, iar oficialii irlanedzi au încercat să afle pe căi diplomatice dacă, într-adevăr, Camera Comunelor a fost aruncată în aer.”
„Deşi nimeni nu a murit în urma transmisiunii, mulţi bătrâni au fost şocaţi, iar BBC-ul a primit foarte multe scrisori din partea ascultătorilor indignaţi”, a continuat el. „Soţia unui ascultător avea o inimă slabă şi a leşinat. Când a aflat de la soţul ei că totul a fost o farsă, şi-a ieşit din minţi”.
Autorul relatează cum George L. Marshall, directorul de atunci al studiourilor BBC din Edinburgh şi admirator al scrierilor lui Ronald Knox, şi-a convins superiorii din Londra să accepte transmiterea unui jurnal fals de ştiri.
Farsa a culminat cu informaţia conform căreia „domnul Wutherspoon, Ministrul Transporturilor (nume fictiv) a fost spânzurat de un felinar, iar mulţimea ameninţătoare se apropie de sediul BBC din Londra”.
David Pat Walker a declarat despre cei aflaţi în spatele farsei: „Ei au regretat că au cauzat panică, însă au considerat că merită să fie lăudaţi pentru efectele create, care au fost incredibil de realiste“.
Farsa l-a influenţat pe Orson Welles care a convins zeci de mii de americani, în 1938, că marţienii au aterizat pe Pământ.
