A fost un an important pentru unul dintre cei mai controversați filantropi din lume. George Soros, care a împlinit recent 93 de ani, a predat conducerea Fundațiilor pentru O Societate Deschisă fiului său în vârstă de 37 de ani, Alex, în decembrie anul trecut. Astfel că, având în vedere statura sa internațională, interesele intelectuale și implicarea viguroasă în afacerile mondiale, acesta ar putea fi un moment bun pentru el să se gândească la moștenirea sa.
Dar când l-am întâlnit ultima oară, acum nouă ani, moștenirea a fost ultimul lucru în mintea lui. În schimb, era îngrijorat de direcția în care se îndreaptă Europa de Est, de viitorul Uniunii Europene, de soarta romilor, de Myanmar, Rusia și Curtea Penală Internațională. Era îngrijorat de criza capitalismului global și de diviziunile tot mai mari din societatea americană. Nu avea absolut niciun interes să-și creeze o moștenire.
Lucrurile s-au schimbat de atunci. El este considerat în mod regulat de unii politicieni drept diavolul întrupat, dușmanul perfect împotriva căruia s-a dovedit a fi ușor să-și stabilească propriile acreditări populiste, autoritare, anti-globaliste, conservatoare.
În Ungaria, prim-ministrul Viktor Orban a obținut o victorie electorală semnificativă prin campania sa fabricată împotriva imaginii domnului Soros, mizând pe imigrația musulmană și politicile sociale liberale în fața maghiarilor. Un ministru din guvernul lui Narendra Modi din India a susținut că dl Soros vrea să „distrugă procesele democratice ale Indiei”. În Turcia Recep Tayyip Erdogan l-a numit „celebrul evreu maghiar Soros”, care „desemnează oamenii să împartă națiunile și să le distrugă”. Și în mai, Elon Musk a postat pe Twitter (acum X) că domnul Soros i-a amintit de Magneto, răufăcătorul Marvel Comics și a susținut că „urăște umanitatea”.
Domnul Soros mi-a spus odată că este mândru că are dușmanii pe care îi adunase din neatenție; pătrunzându-și convingerile, îi dovedeau dreptate.
George Soros a crescut în Ungaria într-o perioadă în care a fi evreu era în cel mai bun caz periculos și în cel mai rău caz letal. Tatăl său Tivadar, un avocat întreprinzător, l-a învățat pe tânărul George cum să „se integreze în peisaj și pur și simplu să dispară”, așa cum fac majoritatea animalelor când sunt amenințate. George, în vârstă de doar 14 ani când a început turul naziștilor de evrei maghiari, a devenit Sandor Kiss, un refugiat din România care locuia cu nașul său, funcționar în ministerul agriculturii. Peste 450.000 de evrei maghiari au fost uciși în timpul Holocaustului. Familia Soros a supraviețuit.
George și-a continuat educația la Londra, susținându-se prin aplicarea la organizații de caritate și făcând muncă manuală. S-a înscris la London School of Economics, unde a intrat sub influența filosofului Karl Popper. „O societate deschisă”, a scris Dr. Popper, „nu este o societate perfectă, ci o societate imperfectă deschisă auto-îmbunătățirii”. În societățile deschise, ideile conflictuale ar putea coexista cu bucurie. În schimb, societățile închise – care includ dictaturi de orice tip – pretind că posedă adevărul singular, ultim și nu suportă opoziție. Numai forța brută poate asigura respectarea sclavă a regulilor în astfel de societăți. Domnul Soros a văzut deja două dictaturi periculoase – nazismul și stalinismul – iar ideile doctorului Popper pentru o modalitate alternativă de organizare a lumii au avut un efect de durată asupra lui.
În 1969, dl. Soros a început primul său fond speculativ cu 4 milioane de dolari pe care le-a strâns de la oameni bogați, care au fost convinși de istoria sa despre o nouă modalitate de a face avere. Până în 1980, fondul său Quantum a crescut până la valoarea de 100 de milioane de dolari; până în 1987, activele sale erau în valoare de 21,5 miliarde de dolari.
Din 1984, a donat peste 32 de miliarde de dolari pentru diverse cauze și, în anii care au precedat demontarea zidului Berlinului, a ajutat organizații pro-democrație, grupuri de dizidenți și de rezistență, întemnițați, scriitori ale căror cărți au fost interzise, lideri sindicali și oameni de știință a căror activitate nu mai era dorită de regimurile represive. El a sfătuit noile guverne democratice despre cum să gestioneze tranziția și a pledat pentru includerea acestor țări în Uniunea Europeană.
Încă din 1993, Fundațiile pentru O Societate Deschisă au fost vehiculul principal pentru activismul internațional al domnului Soros în jurul reformelor democratice. Sprijinul domnului Soros pentru schimbarea sistemului de justiție american a fost una dintre cele mai controversate inițiative ale sale. Criticii au susținut că a contribuit la creșterea numărului de crime violente, transformând orașele în refugii periculoase pentru consumatorii de droguri și recidiviști violenți. Domnul Soros o vede altfel. „Ideea că trebuie să alegem între justiție și siguranță este falsă”, a scris el în The Wall Street Journal. „Se întăresc reciproc: dacă oamenii au încredere în sistemul de justiție, va funcționa. Și dacă sistemul funcționează, siguranța publică se va îmbunătăți.”
Acesta este nucleul ideii de societate deschisă care îl animă pe domnul Soros: oferind diferiților oameni din medii diferite șanse egale de a-și modela lumea.
Deci, ce urmează după domnul Soros? Fiul său, Alex, a spus clar că intenționează să calce pe urmele tatălui său. El este un gânditor auto-descris de centru-stânga, care a spus că s-ar concentra mai mult pe problemele din SUA, ceea ce este probabil să însemne o dublare a sprijinului acordat procurorilor și oficialităților locale cu o minte de reformă.
Dar la scurt timp după ce a preluat frâiele, OSF a început procesul de reducere a personalului său de aproximativ 800 de persoane cu 40% și de a-și schimba concentrarea și alocarea resurselor.
Președintele OSF Mark Malloch-Brown – care gestionează această tranziție – a citat „oportunismul strategic” și „capitalul pacientului” pentru noua abordare. Dar mișcarea pare inspirată de planul inițial al lui George Soros pentru fundațiile sale: să fie agil și oportunist, capabil să intre în acțiune atunci când apare o deschidere, mai degrabă decât să devină încorporat în locații în care sprijinul ar putea fi considerat de la sine înțeles.
Este clar, de asemenea, că dl Soros nu va sta tăcut pe margine. El a prezis că Rusia va pierde războiul din Ucraina, ceea ce va „aduce o ușurare uriașă societăților deschise și va crea probleme extraordinare pentru cele închise”. El a încercat să atragă atenția asupra sistemului climatic global care se deteriora rapid. Și, aproape sigur, va continua să lucreze la Open Society University Network, un proiect internațional care se concentrează pe cercetare și educație privind schimbările climatice și abordarea guvernelor autoritare.
Pentru mine, cel mai mare impact al acestui om genial și iritant de sigur pe sine asupra lumii poate fi Universitatea Central Europeană, pe care a co-fondat-o în 1991 la Budapesta. De atunci, guvernul domnului Orban – care nu suportă o diversitate de idei – a forțat UCE să se mute la Viena. Există o oarecare ironie aici, pentru că ultimul lucru pe care domnul Soros și-a dorit a fost un edificiu pentru a-și adăposti ideile. Dar produsele acestei instituții sunt cele care vor rezista.
Toate acestea vorbesc despre moștenirea domnului Soros, chiar dacă nu o va face, pentru că apărarea democrației este un proiect care nu se poate termina niciodată. După cum a spus el în 2020: „Societatea deschisă este întotdeauna în pericol și fiecare generație trebuie să lupte pentru ca ea să supraviețuiască”.
