Continuitate

Citesc in ultima carte a lui Cristian Badilita, Singuratatea pasarii migratoare, editura Curtea Veche,  o serie de consideratii politice extrem de interesante. " Aproape toata lumea in Romania asteapta cu gura cascata de emotie momentul mirific al integrarii in Comunitatea Europeana. Cei mai dormici sunt dupa sondaje frantuzesti fiabile tocmai cei care l-au votat cu convingere pe comunistul Iliescu si pe guvernantii sai. Nu cred ca e un paradox in aceste optiuni aparent contrare, ci o continuitate de reactie perfect inteligibila din unghiul istoriei recente. Pentru generatiile din Romania ajunse la maturitate incepand cu anii 60, Occidentul  reprezenta aliatul lui Ceausescu, al comunistului liber Ceausescu in lupta acestuia de subminare a colosului de la rasarit, inscenare de un grotesc perfect balcanic. Occidentul nu se opunea in imaginarul colectiv romanesc politicii marelui strateg de la Scornicesti, ci dimpotriva o menaja, o sustinea, o incuraja. Criticile aduse regimului comunist de la Bucuresti din anii 80 de mass media franceza au fost fatada unei politici de o duplicitate rusinoasa. Republica Socialista Romania nu putea fi dezavuata de o alta republica al carei presedinte incepand cu 1981 a fost tot un socialist, Mitterrand. Or opozitia dintre Romania lui Ceausescu si Franta socialista este o opozitie falsa, creata de mediile intelectuale romanesti lipsite de discernamant care proiecteaza asupra Occidentului in general si a Frantei in special o viziune pe cat de deformanta, pe atat de ridicola. Pentru acesti utopici bovarici atat de nocivi dezvoltarii unui spirit de noblete si demnitate in randul tinerelor generatii faptul ca oamenii de rand se pronunta net in favoarea  integrarii in Comunitatea Europeana votandu-i in acelasi timp pe comunisti sau stangisti reprezinta un motiv de stupefactie…" Textul continua cu acelasi aplomb pentru a arata ca intre viziunea politica a lui Ceausescu si cea a Occidenului gosizat exista echivalenta. Intrati in Uniunea Europeana avem datoria sa vedem lucrurile nefardate, simple, brutale. Intre gorbaciovism bunaoara si politica de stanga a partidelor socialiste  din  Occident a fost chiar armonie.  Bukovski a aratat printre primii in  cartile sale ca perestroika  a fost gandita in laboratoarele ideologice  al socialismului occidental.  Si acum stanga din Occident incearca sa arunce in spatele dreptei tot felul de pacate, ca nu ar fi umanitara, ca e prea atasata de traditie, ca vehiculeaza simboluri periculoase. De aceea fuziunea dintre Uniunea Sovietica a lui Gorbaciov si UE s-ar fi realizat fara nici o problema, aceasta daca nu ar fi existat exploziile autentice din Europa Rasariteana pe care nimeni nu le-a prevazut. Acum insa de aceste explozii sau jertfe am cam uitat. Suntem  membri UE gratie unei discontinuitati salutare sau principiul continuitatii care ucide adevarata schimbare ne-a pacalit si acum?