"Liedul este o declaratie de dragoste, o confesiune facuta siesi, o arta a carei inactualitate este sinonima cu permanenta”, marturisea – nu fara anume unda de nostalgie, cu indreptatita speranta – Mariana Nicolesco. A spus-o cu un an in urma, la Brasov, cu prilejul concertului de gala oferit la inceputul lunii mai in eleganta sala de receptii a Casei Armatei, la momentul comemorarii a cinci decenii petrecute de la trecerea in eternitate a lui George Enescu.
Este interesant de observat cata prospetime expresiva, cat farmec al comunicarii dobandesc cantecele enesciene atunci cand acestea ne sunt oferite prin stradania unui minunat grup de tineri vocalisti condusi cu devotiune, cu credinta, pe drumul profesionalismului. Iar aceasta prin stradania neobosita a insesi autoarei evenimentului. Zilele trecute, in Aula Palatului Cantacuzino, Uniunea Compozitorilor a gazduit momentul lansarii editiei integrale – astfel ne asigura autorii acesteia – a cantecelor pentru voce si pian de George Enescu, lucrari miniaturale, inregistrari editate in tripla varianta CD, DVD si VHS. Este o inregistrare-document, imprimare "live” ce imortalizeaza un eveniment, prelungind in timp ecourile acestuia. Sunt tineri promovati pe primele locuri in editiile anterioare ale competitiei dedicate creatiei vocale camerale romanesti. Multi dintre autori, dintre compozitori, au fost prezenti in sala cu prilejul acestei editii sarbatoresti, moment a carui imagine, vizuala si sonora in varianta VHS, am putut sa o urmaresc la randul meu. In mod cert, in aceasta etapa a evolutiei tanarului cantaret performer conteaza mai putin datele particulare ale profesionalismului fiecarui vocalist in parte. Este un aspect pe care il poate aduce ulterior maturitatea artistica. Ma refer in primul rand la calitatea dictiunii. Inclusiv in limba romana. Importante, insa, se dovedesc a fi bucuria comunicarii si justetea drumului devenirii profesionale. Vocile prezinta, in genere, o buna poza a glasului, iar disponibilitatile acestora – deduc acest lucru – sunt orientate in egala masura spre genul cameral, spre cel oratorial, spre cel al operei. Ma refer la sopranele Mihaela Maxim, Alina Botez, Oana Severin, la mezzosoprana Iulia Merca, voci tinere ce probeaza – nu de azi, nu de ieri – importante experiente artistice. Baritonii Bogdan Mihai si Catalin Petrescu sunt valori aflate in promitatoare afirmare in contextul vietii noastre muzicale. Intregul concert s-a dovedit a fi un veritabil spectacol al tinerelor valori vocale aflate la momentul semnificativei intalniri cu miniatura vocala enesciana. Sa fim constienti, nu toate aceste cantece au egala valoare. Cateva – nu putine la numar, cele scrise de Enescu pe versurile lui Clement Marot, Fernand Gregh, Jules Lemaitre – sunt veritabile capodopere ale genului. Altele, dintre cele scrise in anii tineretii, in anturajul reginei-poete Carmen Sylva, pe versurile acesteia, se dovedesc a fi remarcabile productii ocazionale, demne de a fi cunoscute. Poate, prioritar, la nivelul informatiei cu caracter documentar. La fel ca si cele notate pe versurile lui Mihai Eminescu. Orientarile stilistice diferite, cele in zona muzicii franceze de sfarsit de secol, ale celei franco-belgiene sau germane, la fel ca si orientarile de pionierat pe care Enescu le reveleaza in zona neoclasicismului muzical, se dovedesc a fi ingenios asimilate la nivelul catorva dintre aceste capodopere ale genului miniatural. Este sau nu util a aduce in viata muzicala intreaga aceasta productie? Iata o intrebare careia Mariana Nicolesco si tinerii ei discipoli i-au dat un raspuns. Nestematele cele pretioase au fost gazduite in prima parte a recitalului. Ar fi fost de dorit ca momentul lansarii sa fie agrementat de un scurt recital. S-ar fi rememorat "live” cateva dintre marile "hit”-uri ale recitalului evocat. Productia celor trei variante ale imprimarilor magnetice apartine FIAR – Fundatia Internationala Ateneul Roman -, de asemenea Televiziunii Romane si pastreaza un important caracter de document. Tot echipa televiziunii publice – presupun acest lucru, caci coperta editiei VHS nu face mentiuni – este autoarea imaginii, a montajului si, desigur, a prizei de sunet. Discretie? Precauta neimplicare? Caci, in mod regretabil, tocmai acest aspect privind calitatea sonora a imprimarii – aspect important cand productia artistica este esentialmente muzicala – se dovedeste a fi precar. Inclusiv in cazul primului moment al acestei editii – celebrul chanson "Languir me fais” – prezentat de Mariana Nicolesco insasi, o reluare dintr-un recital sustinut cu ani in urma la Ateneul Roman. Calitatea prizei de sunet este modesta, este confuza si permite cu greu aprecierea altor parametri cum sunt intonatia sau calitatea timbrala insasi. Dar elocventa teatrala a comunicarii este impresionanta. Este un aspect care explica in buna parte – ni-l evidentieaza autoarea evenimentului – aprecierile entuziaste pe care interpretarea acestei miniaturi enesciene le-a obtinut, in recital, pe scenele de la Teatro alla Scala, Covent Garden, de asemenea la Moscova si Bucuresti.
