Mii de oameni din ţările Lumii a Treia au fost ademeniţi de furnizorii privaţi care au contracte cu armata americană să lucreze în hoteluri şi staţiuni de lux. Totuşi, odată ajunşi la destinaţie, au aflat că vor munci în Irak şi Afganistan, în bazele militare americane, expuşi pericolelor şi morţii, cu salarii mici şi în condiţii de muncă inumane, relatează publicaţia The New Yorker, în ediţia electronică.
De la hoteluri luxoase la baze militare
În septembrie 2007, la sfârşitul sezonului turistic, stilista Vinnie Tiuvaga, din Fiji, primea o ofertă de nerefuzat: un contract în Dubai, la un hotel de lux, unde va fi plătită regeşte. Cum ar fi putut refuza? În aceeaşi perioadă, multe alte femei care lucrau în saloanele de înfrumuseţare ori în hoteluri au primit aceeaşi ofertă. Cerinţele erau simple: trebuiau să trimită un CV, paşapoartele, să-şi facă analizele şi să plătească o garanţie de 500 dolari, către o firmă de recrutare locală, Meridian Services Agency. Ar fi câştigat până la 3000 dolari pe lună, ceea ce însemna de zece ori venitul mediu al unui locuitor din Fiji.
În 10 octombrie 2007, femeile s-au îmbarcat către Emiratele Arabe Unite, însă, când au ajuns în Dubai, au aflat că excursia lor nu se încheiase. Era numai o escală. Cele 50 de femei s-au trezit că vor lucra pentru o bază militară americană din Irak.
Deşi presa a aflat de înşelătoriile făcute de firma de recrutare din Fiji- ediţia locală a revistei “Time” a publicat un material amplu pe această temă- femeile care trebuiau să ajungă muncitoare în bazele americane şi-au continuat drumul. Au aflat repede că forţa lor de muncă va fi plătită cu 700 dolari, faţă de 1500-3000 dolari pe lună. Ulterior, au ajuns să ia cel mult 300 dolari pe lună. “Era sclavie”, îşi aminteşte una din cosmeticienele din Fiji.
Nu aveau ce face, decât să se supună. Contractul lor stipula că vor lucra 12 ore pe zi, şapte zile pe săptămână, iar vacanţa venea când expira contractul. “Am decis, din proprie voinţă şi pe propria-mi răspundere, să lucrez în Irak şi declar că nici un om din Fiji nu m-a obligat să plec acolo. Până ce nu îmi închei contractul, nu voi pleca acasă”- aceste lucruri erau stipulate într-o anexă a contractului de muncă pe care femeile îl semnaseră ca să meargă în Dubai, să lucreze la ….un hotel de lux.
Mergem unde mergeţi voi
Mai mult de 70.000 bucătari, menajere, muncitori în construcţii, angajaţi de fast-food, electricieni şi cosmeticiene lucrează pentru bazele militare din Irak şi Afganistan. Sunt oameni săraci din ţările Lumii a Treia şi au fost recrutaţi, sub false promisiuni, de diferiţi contractori privaţi, să lucreze pentru armata americană.
În spatele acestui trafic cu mâini de lucru, se află Serviciul de Schimb ale Armatei şi Forţei Aeriene Americane /The Army and Air Force Exchange Office/ . Motto-ul lui este “Mergem unde mergeţi şi voi”. De aceea, în bazele militare americane, găseşti de la fast-food-uri de tipul Pizza Hut, Taco Bell şi Cinnabon, la saloane de înfrumuseţare, magazine cu suveniruri şi bijuterii, notează The New Yorker.
Furnizorii privaţi de muncitori s-au înmulţit în ultima perioadă– ei acţionează, de multe ori, în afara legii, deşi sunt plătiţi din banii publici ai americanilor. Muncitorii sunt deseori cunoscuţi sub numele de T.C.N.- /third-country nationals/ – oameni din Lumea a Treia. Mulţi dintre ei povestesc că nu şi-au primit întotdeauna salariul- mult mai mic decât cel cu care au fost momiţi, nu le-au fost asigurate tratamentele în urma accidentelor de muncă, iar mulţi au fost abuzaţi sau ţinuţi în condiţii inumane.
Aceste rele tratamente au determinat, în cele din urmă, numeroase revolte în rândul muncitorilor din Lumea a Treia, în care s-au răsculat chiar şi câte 1000 oameni simultan.
“Caut bucătari. Slujbe avantajoase”
Totuşi, aceşti muncitori au luat locul forţei de muncă americane şi sunt o parte a strategiei pe termen lung a preşedintelui Obama, notează The New Yorker. Fostul reprezentant al Comisiei pentru Furnizorii de Război a vociferat că această politică reprezintă “o gravă încălcare a drepturilor omului”.
Muncitorii sunt ademeniţi cu anunţuri de slujbe bine plătite în Orientul Mijlociu, fără alte precizări. În timp ce unii sunt aduşi în bazele militare abuziv, prin anunţuri de genul “căutăm bucătari, oferim slujbe avantajoase în Orientul Mijlociu”, alţii plătesc furnizorii ca să lucreze în bazele militare. Oamenii oferă între 100 şi 400 dolari, pe lângă cei minimum 300 dolari plătiţi în ţara lor, către firmele locale de recrutare, care le fac legătura apoi cu furnizorii armatei.
Totuşi, chiar şi ei au fost ademeniţi cu promisiuni false. “Vei face atât de uşor cei 400 dolari pe care mi i-ai dat acum”, aud mulţi dintre ei. În realitate, oamenii câştigă până în 275 dolari pe lună- şi dorm la grămadă- muncitori păcăliţi din India, Bangladeş ori Nepal.
Estimări oficiale: 2000 muncitori din ţările Lumii a Treia, morţi din 2001
Deşi cei mai mulţi dintre americani nu au habar de muncitorii din ţările Lumii a Treia, al-Queda şi alte organizaţii teroriste nu numai că ştiu de existenţa lor, dar şi-au propus şi să-i omoare, ca să slăbească forţa bazelor militare americane. Listele cu oamenii răpiţi de terorişti includ: indonezieni, indieni, egipteni, macedonieni, bulgari, kenieni şi nepalezi.
Din 2001, 2000 de muncitori au murit şi mai mult de 5100 s-au rănit în Irak şi Afganistan. De altfel, acestea sunt numai cifrele oficiale; în realitate, mult mai mulţi oameni au decedat, lucrând în bazele americane, notează The New Yorker.
La începutul lui 2006, Departamentul american al Apărării a investigat condiţiile de muncă oferite de furnizorii de mână de lucru, iar inspectorii guvernamentali au raportat abuzuri- confiscarea paşapoartelor muncitorilor, promisiuni de angajare înşelătoare şi condiţii de trai sub limita decenţei. Atunci, s-au luat măsuri pentru protejarea muncitorilor.
Cu toate acestea, Pentagonul a închis ochii în 2008, când nişte muncitori care trebuiau trimişi acasă, după ce le expiraseră contractele, s-au pomenit că sunt puşi din nou la muncă, abuziv, precizează publicaţia americană.
În 2009, administraţia Obama a promis că va remedia situaţia muncitorilor. Când generalul McChrystal a preluat comanda trupelor americane şi a forţelor NATO din Afganistan, în iunie 2009, a declarat că va înlocui muncitorii cu localnici afgani.
Această nouă politică a funcţionat, parţial: rapoartele arătau că, în martie 2010, numărul afganilor care lucrau pentru armata americană crescuse cu 50%, faţă de anul precedent. Totuşi, măsura nu le-a adus prea multe satisfacţii muncitorilor din ţările Lumii a Treia: mulţi dintre ei au fost lăsaţi pe drumuri când bazele se mutau, iar oamenii erau nevoiţi să cerşească un bilet de avion, ca să se întoarcă acasă.
