Dorinţa celor care au în proprietate apartamente de bloc de a mări suprafaţa lor utilă nu-şi găseşte rezolvarea decât în recuperarea suprafeţelor exterioare (balcoane, logii etc.)
Investiţia financiară presupusă de o lucrare de acest fel este una destul de mare pentru a merita o cumpănire judicioasă asupra utilităţii ei. Întâlnim însă destul de des şi situaţii în care proprietarii decid să apeleze la lucrări de izolare hidrotermică a balcoanelor, fără ca ele să fie integrate în aria utilă a locuinţei. În urma acestor lucrări, ele se transformă în zone tampon între exterior şi interior, contribuind semnificativ la asigurarea confortului termic şi fonic în spaţiul locuibil.
Lucrările de hidro, şi termoizolare a balcoanelor integrate se desfăşoară în trei etape. Mai întâi, zonele deschise sunt vitrate cu geam termoizolant. Dacă parapetul balconului nu se constituie într-un suport de calitate, atunci acesta trebuie construit. Cea mai bună soluţie este ridicarea unui zid din cărămizi cu grosimea de până la 12 cm (foto 1). În al doilea rând, pe pereţi şi plafon se aplică două sau chiar trei straturi termoizolante: polistiren expandat, vată minerală de sticlă şi gips-carton. Cele mai folosite soluţii sunt: cea care combină vata minerală cu gips-cartonul fixat pe profile metalice (foto 2) sau cea în care este folosit polistirenul aplicat prin lipire şi care se armează cu plasă din fibră de sticlă (foto 3).
În fine, pardoseala este izolată cu polistiren extrudat şi şapă din ciment şi nisip. Peste aceste straturi se aplică diferite materiale de finisaj: tencuieli decorative, vopsele, plăci ceramice, parchet etc.
