Într-un articol publicat în revista științifică „Nature“, Ana-Maria Bliuc susține că există un lobby puternic, exercitat de politicieni și de marile corporații, care alimentează deliberat – și din motive economice – disputa dintre oamenii care cred și cei care sunt sceptici față de existența schimbărilor climatice.
Ana-Maria Bliuc este autorul principal al articolului intitulat „Diviziunea publică cu privire la schimbările climaterice este înrădăcinată în identitățile conflictuale sociopolitice“, apărut în secțiunea dedicată schimbărilor climatice a revistei științifice „Nature“. Tânăra cercetătoare, în prezent profesoară în cadrul Departamentului de Științe Sociale al Monash University din Melbourne, susține că, deși comunitatea științifică este convinsă de existența și amploarea schimbărilor climatice, populația are păreri împărțite legate de acest subiect.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „România liberă“, Ana-Maria Bliuc susține că există un lobby – la nivel politic și economic – prin care este alimentat scepticismul populației în legătură cu schimbările climatice datorate omului. Corporațiile industriale desfășoară ample campanii prin care urmăresc să convingă populația că, indiferent cât dioxid de carbon eliberează în atmosferă prin procesul de producție, apariția fenomenelor extreme și a încălzirii globale este oricum inevitabilă.
Cum ați ajuns la concluzia că deși schimbările climatice reprezintă un fenomen de care cercetătorii nu se mai îndoiesc, populația are păreri împărțite pe acest subiect?
Ana-Maria Bliuc: Comunitatea științifică este în marea sa majoritate de acord în legătură cu existența și amploarea schimbărilor climatice (conform unor anumite studii, procentul oamenilor de știință care sunt în acord este de aproximativ 97%). După părerea mea, este logic să credem în dovezile pe care știința contemporană ni le pune la dispoziție. În articolul pe care l-am scris împreună cu colegii mei, am încercat să înțelegem bazele diviziunii dintre cei care cred în schimbările climatice și cei care nu cred (sceptici). Experiența mea anterioară în cercetare, pe care am aplicat-o în contextul diviziunii de opinie a populației în legătură cu schimbările climatice, este în domeniul relațiilor și conflictelor între diverse grupuri sociale. În studiul prezentat în articolul din „Nature“ am demonstrat că diviziunea dintre cele două grupuri (cei care cred și cei care nu cred în schimbările climatice) nu se poate explica numai prin diferențe de educație sau de înțelegere științifică, sau prin diferențe de opinie. În realitate, avem de-a face cu două grupuri sociale care au identități diferite, și prin aceasta înțelegem că indivizii care fac parte din aceste grupuri au sisteme de valori, preferințe politice, norme morale și reacții afective specifice. Atunci când aceste grupuri interacționează trebuie să ținem seama de aceste diferențe și de faptul că reacțiile unui grup față de altul pot avea consecințe indirecte. De exemplu, afirmațiile condescendente față de comunitatea scepticilor pot crea reacții afective negative specifice din partea acestora, care în schimb pot avea un efect de cristalizare a identității lor și de maximizare a antagonismului dintre cele două grupuri. Implicațiile acestor concluzii au ramificații în domeniul comunicației și schimbării atitudinilor.
Susțineți că oamenii de știință nu se mai îndoiesc de existența schimbărilor climatice, dar nu toată populația crede în acest fenomen. De ce?
A.M.B.: În prezent ideea că schimbările climatice au loc este acceptată în mai mare măsură decât ideea că aceste schimbări se datorează intervenției omului (anthropogenic climate change). În cazul SUA există un lobby puternic care susține alimentarea atitudinilor sceptice față de schimbările climatice datorate omului, din motive economice și politice. Corporațiile industriale, care sunt responsabile de producerea celor mai semnificative cantități de emisii de dioxid de carbon în atmosferă, sunt interesate să susțină argumentul conform căruia nu contează ce facem sau ce măsuri luăm, schimbările climatice se vor produce oricum. Aceste corporații sunt în multe cazuri susținute de politicieni conservatori, care, în general, fac parte din Partidul Republican în SUA.
Există rațiuni politice și economice pentru ca procentul celor care cred că schimbările climatice sunt provocate de om să nu fie atât de mare?
A.M.B.: În țări ca Australia și SUA există interese economice, așa cum am menționat anterior. Este de înțeles faptul că aceste corporații încearcă să evite taxe suplimentare sau politici restrictive care în mod aproape cert ar avea efecte negative asupra câștigului net al companiilor vizate.
Ați putea aprecia care este, la nivelul României, procentul celor care cred în încălzirea globală?
A.M.B.: Este dificil de apreciat procentul celor care cred în încălzirea globală în România, în lipsa studiilor care să examineze în mod științific atitudinea românilor față de acest fenomen. Există un studiu condus de Comisia Europeană conform căruia numai 10% din români cred că schimbările climatice reprezintă cea mai serioasă problemă cu care ne confruntăm în prezent pe plan global. În schimb, 72% din românii intervievați de Comisia Europeană afirmă că sărăcia și situația economică sunt cele mai stringente probleme în prezent. Speculând pe baza acestor procentaje, în România probabil că o mare parte dintre cetățeni – indiferent dacă aceștia cred sau nu în încălzirea globală – nu consideră această problemă ca fiind de importanță vitală pentru că, în prezent, situația economică este cea care îi afectează în mod direct. În țări cu economii prospere și sisteme sociale bine puse la punct – cum ar fi, de exemplu, Suedia și Danemarca – o mai mare proporție a cetățenilor consideră încălzirea globală drept cea mai serioasă problemă cu care ne confruntăm pe plan internațional.
Cum este afectată România de încălzirea globală?
A.M.B.: Este probabil că ridicarea temperaturilor în România, prevăzută de oamenii de știință, va afecta în primul rând agricultura, înrăutățind problemele economice ale acelor segmente de populație care au ca principală sursă de venit această ramură a economiei. Pe termen lung, dacă nu se iau măsuri corespunzătoare de stopare a cauzelor și de adaptare, este probabil că se vor semnala anumite efecte negative în infrastructura urbană și rurală, cum ar fi căi ferate, structuri comerciale, locuințe. Acestea nu au fost proiectate pentru parametrii determinați de modificări climatice precum temperaturile ridicate din perioada de vară și au ca efect imediat apariția frecventă a unor situații de disconfort sau chiar afectarea stării de sănătate a populației.
Ce spune articolul
„Dintre jurnalele și studiile științifice care abordează această problemă, 97% sunt de acord că schimbările climatice sunt cauzate de oameni, dar mai puțin de jumătate din populația SUA împărtășește această opinie. Această divergență dintre opiniile științifice și opiniile publicului a fost atribuită unei serii de factori, inclusiv opiniilor politice, statutului socio-economic, valorilor morale, nivelului de înțelegere științifică, dar și eșecului în ceea ce privește comunicarea științifică.
Publicul este împărțit între cei care cred în schimbările climatice (ale căror opinii concordă cu cele ale comunității științifice) și «sceptici» (ale căror opinii sunt în dezacord cu cele ale comunității științifice). Noi considerăm că această diviziune este cel mai bine explicată din prisma unui conflict socio-politic între aceste grupuri opuse. Am demonstrat că cei care cred în schimbările climatice din SUA și scepticii au identități sociale distincte, credințe și reacții emoționale care, în mod sistematic, exprimă sprijinul lor pentru o poziție sau alta. Consecința este că diviziunile dintre sceptici și cei care cred, cel mai probabil, nu vor fi depășite doar prin strategii de comunicare și educație, iar acele intervenții care amplifică opoziția furioasă față de acțiunea cu privire la schimbările climatice sunt în mod deosebit problematice“.
Din articolul „Diviziunea publică cu privire la schimbările climaterice este înrădăcinată în identitățile conflictuale sociopolitice“, care o are ca autoare principală pe Ana-Maria Bliuc
Educație. Doctorat în Australia
Ana-Maria Bliuc a terminat studiile universitare la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a obținut o bursă pentru doctorat la Australian National University din Canberra. Ana-Maria a plecat din România în 2000 ca să urmeze studiile doctorale în psihologie, iar după terminarea doctoratului a lucrat la University of Sydney. În prezent este cadru didactic universitar în cadrul Departamentului de Știinte Sociale, Monash University din Melbourne.
