Compania de dans contemporan Noism, din Japonia, a prezentat pe scena Teatrului -Național din București, în cadrul celei de-a XVIII-a -Întâlniri JTI, un tulburător spectacol de dans, „La Bayadere – Țara Iluziilor“.
„Noism înseamnă No «ism», adică negăm orice sistem, orice «ism», fără însă a-l exclude, pentru a crea ceva complet nou“, spunea Jo Kanamori, directorul acestei companii. O companie care a creat un spectacol cu adevărat nou, tulburător și cuceritor prin ceea ce a transmis vizual și la nivel de trăiri spectatorului. Totul, de la regie, scenografie, dans, coerență, coordonarea perfectă a mișcărilor tuturor personajelor din scenă, costume, îmbinarea muzicii și a baletului clasic cu momente dramatice de teatru Noh este construit cu migala unei dantelărese și precizia unui ceasornicar elvețian. O încântare pentru privire și o bucurie a spiritului a fost această întâlnire scenică cu trei stiluri și limbaje diferite: baletul clasic – cu mișcări fluide și sugestive, în care fiecare personaj ce apare pare a fi prim solist –, dansul contemporan și teatrul Noh.
Povestea se deșfășoară pe câmpiile îmbelșugate ale Imperiului Maranchu, în care trăiesc cinci etnii, într-o falsă armonie, unde ura este permanent cultivată de cel care stăpânește. „Țara iluziilor“ ni se face cunoscută mergând pe urmele vagilor amintiri ale unui bătrân singur, tablou sugestiv redat de scena luminată în nuanțe de gri, de stâlpii ce formează un bloc central, pentru ca spectacolul să se încheie în același mod, cu vorbele șoptite ale celui care nu vrea să accepte că totul a fost o iluzie. Amintirile nu fac altceva decât să confirme tragismul singurătății și a falsului din Țara Iluziilor. Conflictele de putere din regat, confruntarea dintre tâlhari și soldați, curtea împăratului, secvențele de iubire dintre Bator și Miran, moartea ei, logodna lui Bator cu fata împăratului și lumea celor de dincolo care îl bântuie, destrămarea imperiului sunt trasate cu o incredibilă atenție pentru detalii de către penelul maestru al coregrafului Jo Kanamori. Povestea se derulează treptat prin tablouri minuțios susținute de scenografie și decoruri, în armonie cu costumele și simbolistica acestora. Costumele, create de designerul Yoshiyuki Miyamae, de la Issey Miyake, sunt fabuloase. De o monumentalitate aparte în scenele dramatice de teatru japonez, de o frumusețe diafană precum niște aripi imaginare simbolizând iubirea dintre Bator și Miran, ori în fantomatice nuanțe de griuri când apar cei din lumea de dincolo, costumele simbolizează prin bogăția de culori și forme iluzoria lume a poveștii. Nici un element nu este neglijat pentru a creiona coregrafic tărâmul de aici și cel de dincolo, iluzia îmbătătoare a puterii, ura distrugătoare și magia iubirii. Fluiditatea mișcărilor dansatorilor, nuanțele costumelor și culoarea în care este luminată scena, ce trece de la griuri șterse la roșuri purpurii, inserțiile de muzică japoneză în muzica originală, coordonarea absolut incredibilă dintre dansatori creează un spectacol de o frumusețe aparte.
Turneul lui Jo Kanamori și a sa trupă de dans contemporan, Noism, va continua la Sibiu, unde vor avea loc două reprezentații cu spectacolele „The Match Seller’s Tale“ și „Passacaglia“, pe 5 și 6 aprilie, în avanpremiera Festivalulului Internațional de Teatru. Nu știu dacă vom mai avea ocazia să-i vedem în România, așa că merită să faceți un drum la Sibiu!
