Cambodgia este aliatul cel mai apropiat al Beijingului în Asia de Sud-Est, iar o prezență navală chineză pe teritoriul său violează dispozițiile Constituției privind suveranitatea. De altfel, în noiembrie 2018, când zvonurile referitoare la infrastructuri militare chineze pe coasta cambodgiană au îngrijorat SUA, vicepreședintele american, Mike Pence, a cerut lămuriri printr-o scrisoare adresată premierului Hun Sen. Acesta a răspuns că legea fundamentală a țării interzice stabilirea de baze militare străine pe solul său. Beijingul a dezmințit, la rândul său, orice acord privind baza Ream. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Wu Qian, a lăudat, la conferința de presă din 24 iulie consacrată prezentării Cărții Albe a armatei chineze, „cooperarea excelentă a armatelor chineză și cambodgiană“, precizând că asta „nu vizează nicio terță parte“. China denunță bazele americane din străinătate și acordurile SUA cu aliații pentru utilizarea de baze navale și susține că acționează altfel. China nu va „căuta niciodată hegemoia, expansiunea și constituirea de sfere de influență“, se arată în noua Carte Albă a apărării.
Or, prin acordul secret, al cărui protocol ce a precedat semnarea a fost analizat de Wall Street Journal, China poate folosi baza navală Ream timp de 30 ani, cu reînnoirea automată la fiecare 10 ani. Acolo, China poate plasa personal militar, poate stoca arme și își poate acosta navele de război. Acest acord permite personalului chinez să fie înarmat și să dispună de pașaport cambodgian în perimetrul rezervat Chinei. Dar Beijingul este pe cale să se doteze cu puncte de susținere maritimă. A deschis o bază navală în Djibouti în 2017, după ce multă vreme a pretins că nu o va face niciodată.
Avantaj în lupta pentru putere
În prezent, China nu deține decât această bază navală externă, dar o prezență navală chineză în Asia de Sud-Est va schimba considerabil datele, oferind Chinei un nou avantaj asupra flancului sudic în cadrul luptei sale crescânde pentru putere față de SUA și aliații lor în Marea Chinei de Sud. În plus, un astfel de aranjament va provoca și efecte regionale mai largi.
Actuala bază a fost o miză strategică în timpul Războiului Rece – bombardată în 1975 de aviația americană, la sfârșitul războiului din Vietnam, după venirea la putere a Khmerilor Roșii, cu susținerea Beijingului, baza a fost utilizată și renovată de marina sovietică după invadarea Cambodgiei de către Vietnam, aliat al URSS care a înlăturat Khmerii Roșii de la putere în 1979. Americanii au reînceput finanțarea lucrărilor de reparații a bazei în 2007, până când relațiile s-au deteriorat din cauza derivei autoritare a lui Hun Sen. Iar China a devenit primul investitor în Cambodgia. Dara Sakor, investitor imobiliar susținut de China, acoperă 20% din litoralul cambodgian, construcțiile putând fi un simlu loc de vilegiatură de lux, așa cum pretinde China. Numai că aeroportul și portul în ape profunde ar putea fi utilizate în scopuri militare, potrivit analiștilor. Un raport asupra strategiei indo-pacifice publicat de Pentagon luna trecută arăta că Washingtonul rămâne „preocupat de informațiile potrivit cărora China caută să stabilească o prezență militară pe coasta cambodgiană, evoluție care pune în cauză securitatea regională“.
