În prima parte a carierei sale, pînă la Jurassik Park, Spielberg nu a realizat filme scumpe (după standardele actuale, cel puţin). Însă cele mai multe au avut succes de casă uriaş, unele dintre ele – Jaws, E.T. – stabilind recorduri mondiale de încasări în anii în care au fost lansate. Cheia reuşitei lui Spielberg e de găsit în ştiinţa lui de a îmbina elementele Noului Hollywood – poveşti simple, cu oameni obişnuiţi care duc o viaţă cît se poate de normală după noile reguli (Crissie Watkins pleacă de la o petrecere pentru a înota, dezbrăcată, în ocean – în Jaws; sub şantajul soţiei sale, Clovis Plopin evadează dintr-o închisoare din Texas pentru a o ajuta să îşi recupereze copilul, în Sugarland Express) – însă pînă la un punct, punct din care lucrurile decurg conform schemei narative clasice care are drept final o restabilire a ordinii sociale prin pedepsirea celor care au greşit, fie rechini, fie oameni.
O formă concisă a orientării cinematografice a lui Spielberg apare în interviul pe care acesta l-a acordat în anul 1982, la Cannes, în cadrul proiectului Room 666 gîndit de Wim Wenders. Spielberg vorbeşte despre Hollywood ca o întîlnire de afaceri în care de o parte sînt producătorii şi regizorii, iar de cealaltă parte sînt industriaşii care doresc să investească în cinema, dar care, în cea mai mare măsură, aleg să facă acest gest doar dacă au asigurată recuperarea banilor plus un profit, preferabil unul în care suma avansată să crească de zece ori. Investitorii nu doresc istorii despre cum s-a masturbat întîia oară un adolescent, spune Spielberg, ci vor istorii în care să fie prezent Universalul, visul fiecărui adolescent de a se se trezi într-o aventură inedită, o aventură care să fie clădită în favoarea Marilor Studiouri: să fie imposibil de găsit altundeva decît în sala de cinema.
După Jaws, filmele lui Spielberg celebrează noul şi vechiul cinematograf american în formule narative în care întîlnirea cu excepţionalul e construită din perspectiva unei priviri inocente, de copil în viaţa căruia coboară cu adevărat fantasticul, prilejuindu-i o bucurie imensă. După Close Encounters of the Third Kind şi E.T., seria Indiana Jones pregăteşte terenul noului blockbuster, un teren pe care Spilberg avea să se implice puternic şi din postura de producător (Men in Black, Transformers). Star Wars ale lui Lucas şi Indiana Jones ale lui Spielberg sînt filmele care, ideologic, pun bazele cinematografului contemporan de consum, ale cărui proiecte sînt realizate cu investiţii masive – fie că vorbim despre Terminator, Men in Black, Lord of the Rings, 300 sau Avatar, – investiţii atît în producţie, cît şi în promovare. O promovare directă, prin publicitate, sau indirectă, prin conceperea unor produse conexe industriei filmului, care să menţină produsul cinematografic în apropierea spectatorului (haine, jucării şi, mai apoi, jocuri video). Mărcile specifice acestor filme sînt luptele între bine şi rău, purtate în sfere cu un caracter oniric puternic, valenţele tehnice însemnate – efecte speciale, imaginaţie debordantă care născoceşte diverse fiinţe şi situaţii uimitoare, – şi moralizarea aşezată pe temelii clasice, burgheze – familie, dreptate, curaj, dedicaţie, sacrificiu.
