Cate greseli facem adesea fara sa ne dam seama! Iata categorisirea erorilor dupa Malebranche (teolog si filizof francez, 1638-1715), in opera sa "Despre cautarea adevarului": 1) erorile simturilor, 2) erorile imaginatiei, 3) erorile intelectului, 4) erorile inclinatiilor si 5) erorile pasiunilor.
si ma gandeam… O, Dumnezeule, inseamna ca fiinta noastra (si nu numai prin simturi, ci si prin intelect) este supusa atator greseli, dupa cum le categoriseste Malebranche!
si iarasi, ma gandeam… Ba nu! Eu cred ca greselile pe care le savarsim sau in care cadem, fie prin simturi, fie prin minte, prin pasiuni etc. pot fi pentru noi nu numai o vina, o paguba, ci chiar un fals! Asa cum am mai scris cu alt prilej, omul invata numai din greseli, daca este cinstit cu sime si-si recunoaste nepriceperea, neputintele, poftele nesatule etc. A gresi e omeneste, spune o vorba din popor, dar a ramane in greseala, a nu face din aceasta o "invatare de minte" este o prostie nu numai o vina. Erorile noastre, cred eu, sunt singurul dascal intru indreptarea nepriceperii, a prostiei. Cine nu trage un folos din necazuri, din greseli este cu adevarat o fiinta neputincioasa, pe care nici zeii, nici soarta nu o pot ierta, nu o pot opri din caderile sale. Greselile noastre, de atatea feluri, nu trebuie sa fie pentru noi scufundari in adancurile prostiei, ci prilejuri de a deveni mai intelepti, fireste fiecare pe masura puterilor sale. Repet: greselile noastre sa nu fie o cadere in neputinta, in prostie, ci, corectandu-le, sa facem din ele o izbanda!
