La 1 august, anul acesta, la Heresti, judetul Giurgiu, Muzeul Taranului Roman (MTR) va deschide Muzeul… Boierului Roman. Proiectul a fost lansat anul trecut, si presupunea restaurarea ansamblului monumental "Casa de Piatra" din comuna Heresti si organizarea unui Muzeu al Boierului Roman in cadrul acesteia.
Prin acest proiect, MTR s-a angajat sa infiinteze o astfel de institutie in conacul boierului Udriste Nasturel, invatatul logofat al lui Matei Basarab, construit in veacul al XVII-lea. Lansarea actiunii s-a facut cu expozitia "Nunta de la Heresti" si prin proiectia filmului "Gradina boierului Nasta". Nu intamplator s-a ales acest film, caci Dan Nasta este descendent dintr-un neam inrudit cu boierul Udriste. Ioana Popescu, una dintre cele mai sufletiste initiatoare ale proiectului, de la MTR, a declarat cu acel prilej ca scopul organizarii unui asemenea lacas este "reabilitarea imaginii boierimii romanesti", care, vreme de 50 de ani, a fost considerata de propaganda oficiala comunista "partea urata a istoriei".
In "Descrierea Moldovei", capitolul "Despre boierimea moldoveneasca", Dimitrie Cantemir, ultimul domn pamantean inainte de fanarioti, scrie astfel: "Neamurile boieresti pe care istoria moldoveneasca le pomeneste de la inceput s-au pastrat toate si astazi si, lucru de mirare, nici unul dintre neamurile vechi moldovenesti nu a pierit de tot in atat de multe razboaie si in atat de multe pradaciuni ale tatarilor, afara de un singur neam, al domnului moldovean Vasile Lupu Albanezul, care era pe vremuri mai numeros decat toate celelalte, iar astazi s-a stins de tot. Cu toate ca unele dintre neamurile acestea au ajuns intr-o saracie atat de mare ca din 5.000 de gospodarii pe care le aveau mai fiecare in stapanire altadata, abia le-au mai ramas cate vreo cinci, dar macar neamul insusi s-a pastrat". Inca o informatie importanta, pe care ne-o da Cantemir, in aceeasi carte: "Daca domnul afla ca vreunul are virtuti deosebite, atunci putea sa ridice chiar pe un boier din starea cea mai de jos, in rastimp de cativa ani, pana la boieria cea mai inalta". Regimul fanariot avea sa aduca profunde prefaceri in randurile boierimii autohtone, si daca unii greci sau alti straini se puteau lauda cu nume imparatesti bizantine, precum Cantacuzinii, altii fusesera de tot obscuri si numai banii si intrigile i-au facut sa suie in ierarhia Tarii Romanesti si a Moldovei. Apoi, prin inrudirile cu boierii romani de vita, s-au impamantenit si ei.
Ce n-a vazut Parisul
In veacul al XIX-lea, boierii nostri au inceput sa se miste in strainatate, indeosebi la Paris. Spre cinstea lor, in acea perioada, cei mai multi au invatat carte buna acolo si, la intoarcerea in patrie, au incercat, uneori cu succes, sa modernizeze societatea romaneasca. Altii au ajuns celebri la Paris, "frantuzindu-se" definitiv, cum a fost Anna, devenita contesa Mathieu de Noailles, fiica a printului Grigorie Brancoveanu-Basarab, fiul lui George si al Zoei Mavrocordat. Anna era fiica printesei romane Rachel de Brancoveanu. Complet straina de Romania, Anna de Noailles precizeaza de doua ori, la inceputul memoriilor sale: "M-am nascut la Paris". Se credea nu numai cel mai mare poet francez, dar si regina Republicii Franceze! In comunitatea romaneasca de acolo, inca trei femei isi disputau intaietatea: Maruca Cantacuzino, Martha Bibescu si Elena Cretianu. Martha Bibescu si Elena Vacarescu s-au remarcat prin inteligenta, talent, si o mare dragoste pentru Romania. La instaurarea comunismului in Romania, cei mai norocosi boieri au reusit sa fuga si sa se stabileasca in strainatate. Doar cativa au reusit sa-si revada patria, dupa 1989, unii bogati, cei mai multi cu o situatie modesta. Urmasii lor se bat si astazi pentru recuperarea a ceea ce se mai poate din uriasele averi de altadata. Cei instariti eclipseaza societatea romaneasca, dezobisnuita in comunism, prin lux.
Astfel, acum trei ani, la Iasi a avut loc o nunta ca in povesti, a printului stefan Dimitrie Ferdinand Sturdza, fiul printului Dimitrie Sturdza, cu Irina Nina Tandarica, fiica unor bancheri romani stabiliti in urma cu 18 ani in Elvetia. 250 de invitati, boieri sau cu situatie boiereasca, au dansat in Sala Voievozilor din Palatul Culturii, printre ei numarandu-se Ghiculesti, Cantacuzini, Miclesti, Mo-ruzesti si alti descendenti ai marii boierimi din Romania.
Vin mosierii!
Cu acest racnet au incercat securistii si activistii lui Ion Iliescu, inca din Decembrie 1989, sa-i sperie pe romanii obisnuiti, insinuand ca tara va fi impartita intre boieri si burghezi. Se stie insa cine a jecmanit Romania in ultimii ani. Fostii boieri si burghezi au fost si sunt purtati in istovitoare procese, si nici unul inca nu a primit inapoi tot ce a revendicat. S-a ajuns si la situatii absurde: de exemplu, unii urmasi ai ultimului domn fanariot din Tara Romaneasca revendica, nici mai mult, nici mai putin decat o treime din actualul teritoriu al Romaniei! Intre timp, au rasarit si falsi descendenti din boieri sau chiar din voievozi, care cer castele, cum ar fi cel de la Hunedoara sau cel de la Campina, cer campii, paduri ori munti intregi. "Daca munca ar fi fost buna, ar fi luat-o si p-aia boierii", mai spune cate unul astazi. In realitate, cei pribegiti prin strainatate au muncit de s-au spetit, ca sa revina la starea de altadata, sau, cei mai multi, ca sa supravietuiasca. Iar despre cei ramasi in tara, dupa proclamarea republicii, ce sa mai vorbim? Nu numai ca au fost siliti sa efectueze munci cu mult sub calificarea lor, dar foarte, foarte multi au murit in lagarele comuniste.
"Boierul, tot boier", mai spune o zicala romaneasca. Intr-adevar, destui dintre cei care au reusit sa recupereze din vechile averi ale famiilor, intarite de hrisoave stravechi, au facut donatii importante statului sau comunitatilor, contribuind, ca si stramosii lor, la dezvoltarea tarii.
