Iata o haioasa intamplare care i s-a petrecut unui prieten zilele trecute: tocmai se grabea sa ajunga la serviciu cand, pe aleea micului parc pe care il strabatea zilnic, vazu o adevarata caravana de melci care se chinuiau s-o traverseze. Era dupa o ploaie sanatoasa si, se stie, in astfel de momente melcii au chef de calatorit. Omul nostru a rationat rapid ca cei 30-40 de melci pe care-i admira vor avea de suferit cand se va mai incalzi daca nu vor ajunge la timp pe iarba si, mai ales, vor fi in primejdie cand vor trece mai multi oameni pe alee, unii cu biciclete. Astfel incat, cu toata graba in care era, ca in fiecare dimineata, se apuca – om matur si, aparent, intreg la minte! – sa ia unul cate unul fiecare melc si sa-l transporte rapid pe iarba catre directia pe care o aveau deja. Ba chiar era cat pe ce sa fie martorul unei tragedii: avertiza un copil care se apropia cu viteza pe o bicicleta, iar acesta se opri la timp. Astfel incat rasufla usurat cand termina, constient ca facuse o treaba buna.
…A aparut recent, la o editura cu un nume neinspirat, "Publica", o carte de-a dreptul inspirata pentru lumea in care traim: "Elogiu lentorii", scrisa de Carl Honoré. Autorul aduce serioase acuze cultului vitezei in care traim din ce in ce mai infierbantati, demonstrandu-ne ca uitam astfel sa mai traim. In mod evident, graba ajunge sa ne afecteze intrega noastra existenta – incepand de la alimentatie si viata sexuala, pana la calitatea muncii si a vietii in general. Este secretul lui Polichinelle, stim cu totii ca asa este. Cum putem insa iesi din aceasta capcana? Autorul propune cateva masuri de imbunare, de iesire din ritm. Masuri previzibile si acestea – exista o intreaga literatura pe aceasta tema. Ortodoxia are drept "remediu" isihia. Este, oricum, o carte care a facut ceva valuri la aparitie (2004, Canada), a carei editie romaneasca trebuie salutata, caci "Viata inseamna mai mult decat sa te grabesti"(Gandhi).
Vaitandu-ne mereu de sechelele nationale, uitam de valorile noastre reale. Bunaoara felul lent asa-zis balcanic de-a ne misca. Este adevarat, deseori intarziem datorita prostiei si incapacitatii de-a ne mobiliza energiile. Marile proiecte de infrastructura, precum autostrazile, sunt intr-o uriasa intarziere. Nu despre asta este vorba – lentoarea nu inseamna lipsa de eficienta. Cred cu tarie ca exista un ritm bun al omului simplu, de la tara, ritm care ar merita studiat si, uneori, imitat de orasean. La fel, nu pot sa privesc decat admirativ ritmul ardelenesc, atat de persiflat, dar care nu a adus, pare-se, decat beneficii. "Arta de a lasa mintea sa se odihneasca si taria de a alunga toate grijile si temerile constituie probabil unul dintre secretele fortei de care se bucura marii barbati", o spune capitanul J. A. Hadfield, citat de autorul cartii. Iata de ce am admirat actul prietenului meu si i-am urat sa intalneasca cat mai des caravane de melci in mijloc de Bucuresti…
