Adancirea inegalitatii din punct de vedere al veniturilor si al averii in lumea contemporana este una dintre cele mai evidente si tulburatoare evolutii sociale din istoria recenta. Statisticile arata ca, de la deceniu la deceniu, prapastia intre venituri se adanceste pe toate meridianele, din Statele Unite in China si din India in Africa de Sud. In fostele tari comuniste, aparitia peste noapte a unor personaje putred de bogate, in contrast cu scaderea veniturilor cu care se confrunta cea mai mare parte a populatiei, constituie un motiv de nemultumire si baza unei nostalgii pentru vremurile trecute destul de raspandite – fapt confirmat recent de analizele si sondajele publicate cu ocazia sarbatoririi caderii Zidului Berlinului. Este adevarat ca idealul egalitatii promovat de doctrina comunista nu a fost niciodata realizat in practica, insa diferentele erau controlate, ingradite si escamotate, facand ca astazi, privit in retrospectiva, sistemul sa para mai echitabil comparativ cu discrepantele de neinteles care s-au format acum.
Peste tot in lume exista partide politice a caror doctrina este construita in jurul ideii de combatere a inegalitatii economice, iar instrumentul favorit este cel al redistribuirii veniturilor prin prelevari de la cei bogati si transferuri catre cei saraci. Dincolo de problemele practice pe care le ridica aceasta solutie (prelevarile pot ajunge sa descurajeze chiar productia de bogatie), redistribuirea nu ataca chestiunea fundamentala, aceea a inegalitatii in producerea de bogatie. Cum se explica faptul ca unii oameni au venituri ce pot fi de mii de ori mai mari decat cele realizate de altii? Este acest lucru justificat? Poate fi gasit secretul prin care succesul economic sa fie accesibil cat mai multor oameni?
Intrebarile legate de formarea veniturilor sunt printre cele mai controversate din teoria economica, care nu are decat raspunsuri imperfecte la aceste intrebari. Unii sustin ca veniturile mari sunt nefiresti, nemeritate, nedrepte sau chiar obtinute prin furt sau exploatare, in timp ce saracia este datorata discriminarii si lipsei sanselor. Altii considera ca oamenii primesc ceea ce merita, bogatia fiind rezultatul talentului si eforturilor fiecarui individ in parte, in vreme ce saracia este asociata cu lenea, prostia sau viciul. Dar nici una din aceste directii nu poate explica de ce persoane si familii care au inteligenta, pregatire si comportamente similare pot ajunge la extremele opuse ale scarii veniturilor sau de ce discrepantele tind sa se adanceasca in timp, desi nici unul dintre factorii explicativi nu se modifica in proportie semnificativa.
Explicatia trebuie cautata, dupa parerea mea, in schimbarile globale ce au loc in lume. In primul rand, cresterea veniturilor la nivel global face ea insasi posibila adancirea discrepantelor: intr-o lume in care se produc trei paini, o persoana poate sa primeasca maximum de doua ori mai mult decat cealalta, astfel incat nici una sa nu moara de foame. Daca insa productia ajunge la zece paini, diferenta se poate adanci la noua la unu! Lumea in care traim astazi este cea in care Produsul Intern Brut mondial a atins cea mai mare valoare din istorie, permitand inevitabil discrepante mai mari ca niciodata.
Desigur ca posibilitatea formarii discrepantelor nu explica si de ce ele se manifesta efectiv. In aceasta directie ne poate ajuta observarea faptului ca progresul tehnologic a determinat aparitia in multe domenii a unor piete globale, care rasplatesc de mii de ori mai bine talentele. Un exemplu graitor este dat de sportivii si artistii de performanta. In urma cu cateva zeci de ani, un pianist de renume international castiga, poate, prin concertele sustinute ceva mai multi bani decat un pianist de renume national care sustinea aproximativ acelasi numar de concerte. Astazi, veniturile unui astfel de artist provin in principal din inregistrari, nu din concerte. Prin cumpararea de discuri, publicul are acces la pianisti din varful ierarhiei mondiale, ale caror inregistrari se vand mult mai bine decat ale artistului de notorietate locala. Desi in final ambii castiga mai bine, diferenta dintre veniturile lor se poate adanci de zeci de ori. Acelasi lucru este valabil si pentru Cristi Chivu sau Bill Gates, care joaca pe piete globale ce ii recompenseaza dincolo de orice suma pe care o piata locala ar fi putut-o oferi.
Desi talentul este important si nimeni nu ajunge in varf fara munca si ambitie, exista intotdeauna si un dram de noroc, o sansa pe care cei bine pregatiti o pot valorifica. A te afla la timpul potrivit in locul potrivit este intotdeauna o parte din explicatia succesului si momentele de schimbari de amploare, cum au fost cele intervenite dupa caderea comunismului, au creat multe oportunitati pe care unii au stiut sa le valorifice.
Un ultim element ce explica adancirea diferentelor de venit tine de tendinta de cumulare a castigurilor. Cum se spune, "ban la ban trage", iar cei care au deja bani multi tind sa castige si mai multi: numai dobanda la zece milioane este de cel putin zece ori mai mare decat dobanda la un milion, ceea ce, prin acumulare in timp, determina o adancire a discrepantelor de venit.
In pofida faptului ca statul modern a pus la punct mecanisme de protectie, o plasa de securitate pentru cei defavorizati, iar redistribuirea veniturilor reprezinta o proportie importanta din PIB, tendinta de adancire a decalajelor de venit este o constanta a lumii de azi, care trebuie sa fie gestionata in mod corespunzator.
