In centrul vechi a aparut o noua "Strada de vara", amenajata de data aceasta pe Smardan, care a fost pietruita de curand. sase-sapte terase au aparut de-a lungul intregii strazi, ocupand o mare parte din ea si facand-o sa arate mai aproape de ce ar fi trebuit sa fie centrul vechi. Desi cladirile sunt departe de a fi renovate, atmosfera e placuta si terasele sunt pline. La Cofee Shop veti gasi mai multe sortimente de cafea rece, mai potrivita cu anotimpul, iar in josul strazii exista o terasa, cu nume neidentificat, din umbrelele careia clientii sunt pulverizati cu vapori reci si bine mirositori. Toate terasele au masute si scaune cochete din lemn si fotolii noi, asa ca arata destul de bine, in comparatie cu terasele de pretutindeni din anii ’90, cu scaunele lor de plastic. Insa sunt destul de conventionale si mai preocupate sa arate scump si curat decat interesant. Efortul acesta este partial deturnat de unii dintre locuitorii zonei, care stau pe treptele caselor dintre terase si care, din punctul meu de vedere, suplinesc lipsa de imaginatie si pitoresc a teraselor. Efectul este desavarsit de zonele adiacente strazii Smardan, una dintre stradutele cu care aceasta se intersecteaza fiind un santier in plina desfasurare, cu sapaturi de doi metri si o echipa de muncitori la lucru.
Unul dintre ei luase o binemeritata pauza si adormise, intins pe trepte, chiar alaturi de terasa unde m-am oprit sa mananc, Vero Pizzaiolo. Am auzit ca, intr-o seara, din magazinul invecinat a iesit in fuga un sobolan, dar asta nu inseamna ca locul nu este foarte placut. Terasa este complet ocupata seara si am dat mai multe ture in susul si in josul strazii pana am prins o masa libera. Meniul este nepretentios, continand exact lucrurile pe care majoritatea oamenilor le comanda la o terasa-restaurant de la noi: pizza (13-19 lei), salate (cea mai scumpa, cu somon fumé, este 14 lei), shaorma (12 lei), supe-crema (7-8 lei), paste (penne cu ton, pui etc., spaghetti cu bacon, intre 8 si 14 lei), gratare si deserturi.
Am comandat o pizza cu fructe de mare, din care nu mai incercasem, si un tiramisu cu fructe de padure (8 lei). Pizza este cu crusta subtire, iar toppingurile mai degraba rare. In plus, fructele de mare nu au fost o alegere prea fericita pentru mine; m-am intrebat daca gustul acrisor se datoreaza ketchup-ului Tommy sau sucului in care a fost conservata caracatita, si am ajuns la concluzia ca ambele variante erau adevarate. Prajitura tiramisu cu fructe de padure (credeam ca se face doar cu cafea) a fost foarte buna insa, chiar daca un pic prea dulce.
Felurile comandate la celelalte mese, salatele cu foccacia si supele, aratau destul de bine, cel putin de la distanta. Serviciul a fost prompt si placut.
