Un imigrant ilegal din Franţa care vrea să ceară regularizarea situaţiei sale va trebui să îndeplinească o serie de criterii, detaliate într-o circulară ce va fi prezentată miercuri de ministrul francez de Interne Manuel Valls, relatează AFP, potrivit Mediafax.
Iată principalele puncte ale acestui document.
PENTRU PĂRINŢI
– Cinci ani de prezenţă în Franţa
– Şi un copil şcolarizat de cel puţin trei ani, inclusiv la grădiniţă
– Şi să contribuie efectiv la educaţia copilului
În afară de o perioadă de două luni în 2006, în care părinţii care locuiau timp de doi ani în Franţa şi care aveau un copil intrat în sistemul de şcolarizare de cel puţin un an puteau cere regularizarea situaţiei lor, în ultimii ani nu au existat reguli clare în această privinţă.
PENTRU SOŢUL (SOŢIA) UNUI STRĂIN AFLAT ÎN MOD LEGAL ÎN FRANŢA
– Cinci ani de prezenţă în Franţa
– Şi 18 luni de viaţă în comun
– Şi condiţii pentru resurse suficiente
O circulară din 2005 impunea cinci ani de viaţă în comun.
Procedura de regrupare familială poate să se exercite pe loc cu titlu excepţional faţă de un soţ sau un partener în cadrul unei uniuni civile (PACS), dar nu şi pentru un concubin. Ea include criterii mai stricte în privinţa resurselor şi locuinţei.
PENTRU UN SALARIAT
– Cinci ani de prezenţă în Franţa
– Şi o vechime în muncă de opt luni în ultimii doi ani sau 30 de luni în ultimii cinci ani
– Şi o dovadă a locului de muncă actual: un contract de muncă sau o promisiune de angajare
– Cu şapte ani de prezenţă în Franţa şi 12 luni de muncă în ultimii trei ani, prefecţii vor putea elibera o adeverinţă valabilă patru luni – reînnoibilă o dată – care va permite căutarea unui loc de muncă
– Dovada privilegiată privind activitatea în câmpul muncii rămâne buletinul de plată. Aceasta este limita dispozitivului, deoarece numeroşi imigranţi ilegali muncesc la negru.
Mai multe circulare au fost redactate între 2008 şi 2010 pe acest subiect, în urma unei mobilizări importante a “muncitorilor fără acte”. Ele deschideau uşa unei regularizări după cinci ani de prezenţă şi cel puţin 12 luni la acelaşi angajator. Acestea au fost aplicate în mod extrem de inegal.
PENTRU UN TÂNĂR ÎN VÂRSTĂ DE 18 ANI
– Să fi ajuns în Franţa înaintea împlinirii vârstei de 16 ani, excepţie făcând situaţia în care toate rudele sale se află legal pe teritoriul francez
– Să fi avut un parcurs şcolar “asiduu şi serios”
– Să aibă legături pe teritoriul francez
– Pentru minorii izolaţi: de la o lege din 2006, ei vor fi luaţi în custodie de ajutorul social pentru copii (ASE) şi vor urma o formare de calificare. Dacă nu intră în acest sistem, prefecţii pot păstra o marjă de apreciere discreţionară.
În prezent, doar tinerii ajunşi până la vârsta de 13 ani în Franţa sunt regularizaţi automat.
