Atât în mediu urban, cât, mai ales, în cel rural există în ţara noastră numeroase clădiri tradiţionale cu o deosebită valoare arhitecturală, care necesită reparaţii şi chiar posibile modernizări. Aceste lucrări nu pot fi însă făcute oricum, mai ales că de multe ori materialele moderne sunt incompatibile cu sistemele de construcţie tradiţionale. Din acest motiv ne-am adresat unui specialist cu o experienţă extrem de bogată în acest domeniu, inclusiv prin organizarea atelierului de renovare a caselor tradiţionale din satul Meşendorf, arh. Silvia Demeter-Lowe (contextarchitecture@gmail.com).
Cum priviţi casa în care locuim şi de unde ideea ca ea să respire?
Casa în care locuim este o extensie a organismului nostru şi, asemenea epidermei, trebuie în primul rând să ne protejeze de agenţii externi, de vânt, ploaie sau zăpadă, frig sau caniculă. La fel ca pielea noastră, acest înveliş protector are nevoie să respire şi să transpire, astfel încât să asigure un mediu sănătos în interior. În timpul activităţilor noastre, în interiorul clădirilor se formează o anumită cantitate de vapori de apă. Aceştia pot proveni de la spălat, de la gătit sau doar din simplul fapt că respirăm. Un anumit grad de umiditate a aerului este necesar, dar dacă nivelul acesteia creşte prea mult şi se menţine pentru un timp îndelungat, va conduce inevitabil la condens şi la dezvoltarea unor agenţi biologici dăunători cum ar fi mucegaiul. Clădirile tradiţionale sunt construite din materiale permeabile care lasă clădirea să respire. Astfel, prin zidărie, planşee, pardoseli şi chiar tâmplării, are loc un transfer foarte lent al aerului însoţit de vaporii de apă de la interior spre exterior, transfer care contribuie la menţinerea unei atmosfere sănătoase înăuntrul locuinţei. Bineînţeles, mai e nevoie şi de aerisirea zilnică a locuinţei.
Au apărut o sumedenie de materiale moderne, categorisite ca performante. Cum se potrivesc acestea cu sistemele de construcţie tradiţionale?
Una din problemele actuale o constituie utilizarea materialelor moderne pentru repararea clădirilor tradiţionale sau pentru modernizarea acestora. Marea majoritate a acestor tipuri de materiale s-a dovedit incompatibilă cu sistemele de construcţie tradiţionale, deoarece în timp ce clădirile moderne se bazează pe materiale impermeabile, cele tradiţionale permit un anumit transfer de vapori şi evaporarea umidităţii. Utilizarea mortarelor cu ciment (în loc de var), a sistemelor uşoare de construcţii cu izolaţii din polistiren sau din alte fibre artificiale (în loc de zidării solide permeabile cu capacitate de înmagazinare a căldurii – inerţie termică), a tâmplăriilor din PVC cu geam termopan (în locul celor din lemn), a membranelor de plastic şi a acoperişurilor cu plăci metalice, contribuie la formarea unui înveliş impermeabil, care nu mai permite clădirii să respire. În aceste condiţii, ventilarea trebuie făcută exclusiv prin deschiderea ferestrelor sau prin alte mijloace mecanice. Această necesitate nu poate fi în cele mai multe cazuri satisfăcută în condiţiile vieţii moderne, când din motive de securitate sau din lipsă de timp ferestrele nu sunt ţinute deschise atât cât ar trebui, iar sistemele mecanice nu sunt întreţinute corespunzător.
De asemenea, prin utilizarea finisajelor moderne, ca de exemplu a sistemului de parchet laminat de tip PAL, a vopselurilor sintetice (pe bază de solvenţi), a mochetelor şi adezivilor utilizaţi la producerea şi fixarea acestora, a mobilei de tip PAL şi PFL, s-a observat o creştere periculoasă a nivelului de compuşi organici volatili (VOC) în compoziţia aerului din interiorul locuinţelor. Ultimele studii care s-au făcut în ţările din Vest arată că nivelul acestor compuşi (VOC) a crescut într-atât, încât gradul de poluare din interiorul locuinţelor moderne a devenit cu mult mai mare decât cel exterior. De asemenea, datorită numărului mare de copii cu probleme respiratorii şi alergii, s-au efectuat numeroase studii în Marea Britanie conform cărora se asociază problemele de sănătate cu existenţa componenţilor organici volatili proveniţi din materialele de construcţie moderne şi lipsei de ventilaţie corespunzătoare datorată sistemelor de construcţie moderne.
Care sunt avantajele utilizării materialelor naturale?
Materialele naturale sunt ecologice şi durabile. Prin urmare, este recomandabil ca, în măsura în care este posibil, să se menţină folosirea materialelor naturale în locuinţele tradiţionale – parchet şi pardoseli din lemn, tâmplării din lemn vopsite cu vopseluri naturale, şape pe bază de mortar de var, zugrăveli pentru pereţi pe bază de var, cretă etc. şi vopseluri pentru tâmplărie pe bază de in etc. De asemenea, în condiţiile în care trebuie să ne gândim din ce în ce mai mult la reducerea poluării mediului înconjurător, toate aceste materiale se dovedesc a fi mai ecologice decât cele moderne, fiind totodată şi mai durabile.
Vă rugăm să oferiţi cititorilor câteva recomandări de mare importanţă la renovarea caselor tradiţionale.
Este necesar ca mortarele pentru zidărie să fie mai permeabile, mai „moi” decât materialele utilizate în compoziţia zidăriei (piatra, cărămida, argila nearsă etc.), pentru că prin mortar se înlesneşte eliminarea umidităţii din interiorul locuinţei şi cea care apare datorită fenomenului de capilaritate. Apa aduce cu ea şi săruri care, dacă nu pot fi eliminate (ca în cazul utilizării tencuielilor cu ciment sau placărilor cu gresie), formează o crustă ce contribuie la desprinderea tencuielii şi la deteriorarea blocurilor de piatră sau cărămidă. Aşadar, tipurile de mortar recomandabile sunt în general cele din var sau din pământuri argiloase, utilizate în mod tradiţional, de exemplu, în arhitectura de pe teritoriul judeţului Braşov.
Revenind la fenomenul de capilaritate, care poate duce la formarea igrasiei (prezenţa permanentă a umidităţii excesive în zidărie), subliniem din nou importanţa ventilării adecvate a locuinţei, dar şi necesitatea identificării sursei de umezeală şi introducerea unui sistem adecvat de drenare pe perimetrul clădirii. De asemenea, este de dorit ca suprafeţele din jurul clădirii să fie permeabile (pavaje tradiţionale cu piatră cubică, piatră de râu, pietriş, blocuri din lemn, plăci de ceramică şi argilă arsă pe pat de nisip, suprafeţe verzi etc.) pentru a permite evaporarea apei din sol. Mai ales în cazul curţilor tradiţionale, atunci când suprafeţele se betonează extensiv, apele din sol încearcă să se elimine prin zidăria clădirilor, fenomen ce duce inevitabil la apariţia igrasiei. Prin folosirea cimentului pentru reparaţia soclurilor nu se face altceva decât să se împingă nivelul igrasiei şi mai în sus în zidărie, până când apa găseşte un mediu mai permeabil prin care să se elimine.
O altă problemă acută ce se observă în zonele cu locuinţe tradiţionale este înlocuirea tâmplăriei ferestrelor existente din lemn cu cele din PVC cu geam termopan. Chiar şi atunci când au o vechime de mai bine de o sută de ani, în mare parte aceste ferestre nu necesită decât mici reparaţii şi o revopsire, pentru a rezista încă o dată pe atât. În schimb, tâmplăriile din PVC cu geam termopan sunt garantate pentru aproximativ zece ani. Mai mult, ceea ce iniţial pare o investiţie care permite economisirea resurselor financiare prin reducerea consumului de energie, pe termen lung poate duce la cheltuieli majore datorate lucrărilor de asanare necesare din cauza apariţiei mucegaiului în interiorul locuinţei, şi nu în ultimul rând, problemelor de sănătate survenite.
