Prin ce a demonstrat d-l Johannis de când este la vârful PNL că gândeşte autonom pe temele importante care au fracturat recent România?
Până la spectaculoasa ieşire a lui Klaus Johannis din stadiul de pupă politică, în care a înţepenit de ani de zile, prin întindere a aripilor de cavaler al modernităţii şi dreptăţii, putem rămâne un pic rezervaţi faţă de masa de analişti căzuţi pe spate la anunţul cooptării acestuia în guvern. Inclusiv faţă de sondorii care până la ora asta deja l-au introdus în formulă şi testează ce şanse are primarul Sibiului să-l bată la prezidenţiale pe cel al Bucureştiului; sau, de ce nu, pe Victor Ponta.
Nu de alta, dar cariera la vârful guvernării a celui prezentat ca, practic, vărul Angelei Merkel, cel care va face din România un fel de mică Germanie a început cu o foarte balcanică pledoarie pentru derogare de la lege în uz propriu, astfel încât omul să poată fi simultan şi ministru de Interne, şi primar. Cu alte cuvinte, mai curând ca francezii decât ca nemţii. Plus, cum Băsescu a sărit şi el cu laudele la sibian, prevăd sute de ore de talk shows conspiraţioniste despre cum va face preşedintele alianţă cu PNL ca să bată PSD etc. Conspiraţii uşor încurcate de înscrierea lui Emil Boc în Fundaţia Mişcarea Populară – dar, tocmai de aceea, cu atât mai creative, nu?
Citeşte continuarea textului în Revista 22.
