Si daca democratia este o inventie occidentala, care nu functioneaza decat in Occident? In orice caz, la o analiza mai atenta, vedem ca nu valorile democratiei devin "universale", ci o anumita capacitate a omului de a face comert in orice conditii, trecand peste orice frontiere geografice, culturale, istorice sau de alta natura. Imaginatia negustorilor nu are limite cand e vorba sa-si vanda produsele, sa gaseasca noi piete, sa exploateze noi resurse. Negustorii, comerciantii, oamenii de afaceri, manuitorii de bani si expertii in materie de profit stiu sa treaca acele frontiere in fata carora filozofii, aparatorii drepturilor omului, militantii pentru libertate si democratie raman blocati.
Nu e greu de observat ca democratia este o pasiune viscerala a emisferei nordice a planetei. Geografia afectiva a acestor idealuri – libertatea individuala a omului si democratia – incepe pe undeva in zona Uralilor si se intinde pana in America de Nord, zona in care oricum a ajuns pornind din Europa Occidentala. În restul globului democratia este sau inexistenta, sau functioneaza prost, sau functioneaza mimetic.
America de Sud este o zona in care, dupa doua secole de dictaturi de dreapta, se resimte acum o fascinatie socialista. Hugo Chavez in Venezuela este exemplul tipic prin excelenta de presedinte care ia puterea in mod democratic si care tot in mod democratic incepe apoi sa construiasca bazele unui stat socialist si ale unei dictaturi personale. Fidel Castro, despre care se spune ca este pe moarte, poate trece in lumea cealalta linistit: in acest moment, cu o exceptie sau doua, toate statele Americii Latine au virat-o spre stanga, pe un fond de antiamericanism visceral a carui intensitate nu este egalata decat de oroarea pe care o inspira in aceasta regiune liberalismul economic si capitalismul.
A fost o vreme cand oamenii au crezut ca democratia aduce in mod automat, mai devreme sau mai tarziu, si bunastare. Aceasta idee generoasa s-a dovedit a fi un esec usturator pe teren. În India, de exemplu, democratia mostenita de la britanici nu a inlaturat mizeria si saracia si, mai ales, nu a zgaltait deloc sistemul ancestral de caste care blocheaza evolutia societatii indiene.
China, dimpotriva, ca sa-si rada parca de cateva generatii de democrati si umanisti, a demonstrat ca se poate ajunge la bunastare si fara democratie. Iar unele state din Golful Persic au ajuns chiar la opulenta fara nicio modificare in comportamentul lor tiranic si in mentalitatea oamenilor si fara vreo perturbare a vechilor atitudini fata de traditia islamica sau a raporturilor dintre islam si stat.
Plecati in Irak si in Afganistan ca sa aduca democratia in regiune, cu scopul de a crea doua exemple de state democratice si de a contamina cu democratie apoi intregul Orient Mijlociu si Apropiat, americanii au obtinut exact contrariul. Statul care isi impune acum hegemonia in regiune este o Republica Islamica, Iranul avand ca ideal imediat si esential sa devina o putere nucleara.
Cam de vreo zece ani au aparut in Occident niste analize mai lucide in ce priveste capacitatea anumitor popoare si regiuni ale globului de a asimila democratia. Reflectand mai bine, acesti ganditori si-au dat seama ca Europa si-a construit democratia respingand modelul tiraniilor de tip asiatic, printr-o lupta milenara, pe fondul unui ideal de libertate pe care l-au aparat, din interior, generatii de intelectuali, artisti si oameni politici in complicitate cu societatea civila. Mai mult decat atat, ca sa functioneze, democratia mai are nevoie si de o anumita cultura a muncii, eventual de o economie infloritoare, ca sa nu mai vorbim de un anume nivel de alfabetizare sociala, politica, sindicala etc. Esecul cel mai cumplit al occidentalilor a fost, dupa decolonizare, Africa. Dintr-un continent pe care l-au ravnit, l-au iubit si pe care au incercat in limitele ideologiei de atunci sa-l "civilizeze" au creat un continent aflat intr-o deriva continua, macinat de toate experientele nefaste posibile, de dictaturi macabre, de iluzii comuniste, socialiste si continuand cu cele islamiste. Pe un teritoriu unde occidentalii nu mai stiu sa faca nici macar comert a sosit China cu modelul ei si joaca acum rolul de salvator al Africii. Bineinteles, China nu promite democratie, ci minimum necesar pentru fiecare african. Si de ce sa nu fie crezuti acesti noi conchistadori comerciali cand la ei acasa au reusit pariul cu un miliard trei sute de milioane de oameni?
Greu de spus unde a gresit Occidentul cand a crezut ca democratia se va extinde pe planeta printr-un elan natural, mai ales dupa caderea comunismului. Sigur, ea s-a extins putin, dar tot in tari care aveau deja o traditie democratica, precum cele din Europa de Rasarit. In rest, ceea ce se extinde in lume este mai degraba partea negativa a aventurii istorice occidentale, acele lucruri pe care Occidentul le-a inventat si de care ar trebui sa-i fie rusine, cum ar fi societatea desantata de consum, gustul pentru reusita facila, placerea de a se droga cu imagini si surogate culturale, cultul excesului si cultura violentei.
Matei Visniec, scriitor roman stabilit in Franta
