Băsismul – denumire voit insultătoare, scornită de către marii adversari ai președintelui și ai vechilor lui susținători, denumire asumată apoi cu un anumit orgoliu de cei târâți în noroi de Antene – a murit. Și nu de moarte naturală. Iar asasinul lui se numește Traian Băsescu, chiar dacă, în unele momente, la omor au fost și alții complici.
Mandatul președintelui Traian Băsescu urmează să expire cam peste două luni; deja însă un bilanț, fie și provizoriu, poate fi făcut. A fost el pozitiv sau nu? Acum un an, răspunsul ar fi fost evident pentru un om de bună-credință: foarte pozitiv. Am fi avut de trecut în lista cu plusuri lupta acerbă pentru modernizare, susținerea masivă a justiției și a luptei anticorupție, politica externă consecvent proatlantistă și proeuropeană, denunțarea publică a regimului comunist, inițierea pactului pentru educație, lupta îndârjită împotriva baronilor și oligarhiilor de partid, ceea ce i-a atras cele două suspendări, și, nu în ultimul rând, susținerea premierului Emil Boc în momentele grele ale crizei economice. Toate acesta au format, pentru a spune astfel, băsismul.
Astăzi însă, cu puțin înainte de alegerile prezidențiale, dominația acelor plusuri a ajuns să fie nu chiar contrabalansată, dar mult diminuată și amenințată. Aș spune că, într-un mod greu de înțeles în mod strict rațional, Traian Băsescu a distrus în ultimul an și ceva „băsismul“. Simplificând, aș zice că Traian Băsescu a divizat „moștenirea băsistă“ în trei părți, inamice una alteia, fiecare incompletă și neputincioasă: moștenirea instituțională – PDL – absorbit acum de PNL; moștenirea justițiară, preluată de Monica Macovei, candidat independent la președinție; moștenirea populistă, primită de Elena Udrea, care candidează din partea PMP. Numai laolaltă aceste trei moșteniri ar fi avut capacitatea de a fi puternice și de a defini jocul pe scena politică, așa cum a făcut-o Traian Băsescu, care a știut să înmănuncheze și să utilizeze toate cele trei aspecte. Numai împreună ar fi format un tot rotund, puternic și atrăgător atât pentru mase, cât și pentru multe dintre forțele intelectuale și economice cele mai valoroase ale națiunii. Divizate însă, în competiție între ele, dușmane înverșunate una alteia, greutatea lor politică se apropie de zero și, tot mai mult, la fel de mică devine și ponderea lor ideologică și intelectuală. Iar ca lucrurile să fie și mai rele, numai una dintre aceste moșteniri – Elena Udrea și PMP – este considerată de președinte ca „legitimă“, în detrimentul celorlalte.
Citiți continuarea textului în Revista 22.
