Cei aproape 2.000 de delegati care se vor aduna sambata la Congresul PSD vor avea de votat, in primul rand, noul statut al partidului. Abia dupa ce regulile vor fi, in sfarsit, batute in cuie, delegatii vor trece la votul propriu-zis, adica vor alege persoane, fie ca va fi vorba de candidati individuali, fie ca va fi vorba de "capete de lista" pentru echipe de conducere concurente.
Teoretic, aceasta succesiune de evenimente pare logica si legitima. Este firesc ca mai intai sa se stabileasca regulile si, apoi, potrivit acestor reguli acceptate inclusiv de cei care si-ar fi dorit unele diferite, sa se purceada la alegerea oamenilor care le vor intruchipa. In cazul PSD au aparut insa cateva vicii de… procedura care risca sa arunce in aer orice speranta ca partidul va reusi sa imbrace vreodata haina unei eficiente respectabile. Adica un partid care, aflat la guvernare, sa aplice macar in parte principiile bunei guvernari, asa cum sunt ele statuate la nivel european, si care, aflat in opozitie, sa reuseasca sa cenzureze rapid si inteligent abuzurile partidului de guvernamant.
Despre ce e vorba? In cazul unei intreceri sportive, al unei selectii de personal sau al unui examen oarecare, regulile nu sunt facute de jucatori, ele sunt facute de persoane neutre. Competitia este si ea arbitrata de persoane neutre. In cazul PSD, cei care au gandit, pregatit, negociat si sunt pe cale sa impuna regulile congresului de pe 20 februarie sunt asociatii lui Mircea Geoana, motoarele lui Mircea Geoana. Cu alte cuvinte, la Congresul PSD se va vota dupa regulile facute de unul dintre competitori.
S-ar putea replica faptul ca impunerea regulilor la alegerile din partid deseneaza o situatie similara celei de la nivel national, cand politicienii isi voteaza legea electorala in baza careia sunt alesi. Dar, contrar torentului de prejudecati cu privire la "manevrele", "sforile", "santajele" pe care astfel de discutii le presupun, este recunoscuta axioma ca atunci cand negocierile dintre partide sunt mai profunde, iar estimarile pe care se bazeaza sunt mai variate, exista mai multe sanse ca regulile sa fie asumate de toata lumea pentru o perioada mai lunga de timp. In acest fel, sistemul politic in ansamblu este mai stabil: alegatorii sunt mai familiarizati cu criteriile de selectie ale politicienilor si deci cu atat mai capabili sa ii aleaga dintre candidati pe cei care le slujesc mai bine interesele. Se poate spune astfel ca negocierea regulilor inainte de adoptare este esentiala pentru consecventa lor aplicare.
Pe de alta parte, intre adoptarea legii electorale si momentul in care alegatorii isi exprima votul exista intotdeauna o perioada de timp suficient de lunga, in asa fel incat un numar cat mai mare de electori sa se dumireasca asupra mizei votului si sa afle cine sunt cu adevarat candidatii. Nu intamplator, in orice organizatie care se respecta, orice alegere importanta presupune o pre-analiza, adica o campanie electorala. Campania electorala este in fapt articulatia care leaga mai mult sau mai putin interesele candidatilor de interesele alegatorilor, in cazul de fata, liderii PSD de membrii PSD. Daca perioada de pre-analiza nu exista insa deloc, sansele ca intalnirea dintre cele doua tipuri de interese sa aiba loc scad si apare, daca nu neaparat riscul rupturii, atunci, cu siguranta, riscul unei organizatii bolnave, debile, insuficient articulata, deci ineficienta din perspectiva rolului pe care ar trebui sa il joace PSD in Romania.
In ultimele saptamani, factiunea Mircea Geoana a jonglat magistral printre oameni si vorbe. Dar nici nu a negociat regulile jocului si nici nu a permis organizatiei, in cazul de fata PSD, sa se bucure de beneficiile unei campanii electorale. Este imposibil un vot "in cunostinta de cauza" cand in aceeasi zi se vor hotari si regulile, si castigatorii. Adrian Nastase a avut dreptate cand a rostit cuvantul "mascarada" in privinta Congresului de sambata. Daca nu ai timp sa te gandesti in ce mod o regula sau alta avantajeaza un candidat sau altul, o lista de candidati sau alta, este limpede ca ceea ce conteaza sunt candidatii, si nu regulile sau scopurile declarate. Pe scurt, intreaga piesa de teatru este reprezentarea zicalei: concursul e sambata, iar castigatorul a fost stabilit de luni.
Relevant din acest punct de vedere este modul incredibil, demn de Orwell, in care s-a facut selectia delegatilor la congres. Filialele pro-Geoana au fost premiate cu oameni in plus pentru rezultatele din turul II, cand la PSD s-au adunat si voturi de la PNL pentru Mircea Geoana, iar filialele anti-Geoana au fost penalizate numeric, pentru ele contabilizandu-se rezultatele din turul I, cand voturile anti-Basescu au mers si spre PNL.
Dupa cum a declarat ieri Adrian Nastase, se pare ca "se va merge" pe votarea unei echipe de conducere, cum vrea Mircea Geoana si asa cum isi doreste Marian Vanghelie, care s-a declarat satul sa vada "cum i se pune frana de mana" sefului sau. A masura cu ocale diferite in functie de interes s-a intamplat deseori in Romania si se va mai intampla. Membrii PSD pot fi dispusi sa cumpere argumentatia lui Marian Vanghelie, care a justificat prezenta a nu mai putin de 225 de delegati din Capitala spunand ca "PSD a castigat alegerile la Bucuresti" in turul II, cand se stie ca
Bucurestiul a votat in mare masura cu PNL. Dar, astfel de texte nu vor pacali electoratul din afara PSD, interesat de salarii, scoli si asigurari sociale. Vanzand adevaruri contrafacute si sofisme de doi lei, Marian Vanghelie-Liviu Dragnea nu fac decat sa indeparteze momentul in care vor incepe sa faca politica. Din nefericire, nici Mircea Geoana nu a inceput sa fie politician. I se pare ca este.
