Suntem „la mila lui Ponta“ nu fiindcă pronia cerească s-a încruntat la noi, ci fiindcă politicienii în care am crezut și pe care i-am creditat că au învățat ceva între 2012 și ziua de azi ne-au trădat încrederea din tot felul de motive, unele vizibile, altele bănuite.
De curând, Gabriel Liiceanu a publicat un text admirabil pe Contributors.ro în care, după ce îl diseca „fenomenologic“ cu un bisturiu de o precizie teribilă pe Victor Ponta, îi propunea să se schimbe moral, devenind foarte bun din foarte rău, luând exemplul lui Hal (viitorul rege Henric al V-lea) din piesele lui Shakespeare, ajuns, dintr-un chefliu și desfrânat în tinerețe, un mare rege. Iar dacă nu e în stare de o atare transmutație morală, atunci – era îndemnat domnul Ponta – măcar să-i fie milă de noi și de România, renunțând să mai candideze pentru a deveni președintele ei. Firește, nimeni nu și-ar închipui că Victor Ponta ar putea urma aceste sfaturi, iar cele două propuneri alternative sunt precum reducerea la absurd în demonstrațiile matematice: scopul lor este să lumineze uriașa incompatibilitate între ceea ce ele ar presupune și tipul de caracter reprezentat de Victor Ponta.
Citiți continuarea textului în Revista 22.
