Acum doua saptamani, judecatorii s-au rasculat impotriva presedintelui Traian Basescu, acuzandu-l de lipsa de respect fata de tagma lor si de imixtiune in treburile justitiei. Multi manuitori ai condeiului le-au cantat in struna. Este indubitabil ca, prin alegerea sa in functia de presedinte al Romaniei, cetateanul Traian Basescu nu si-a pierdut drepturile fundamentale inscrise in Constitutie. Singura limitare pe care i-o impun legile si Constitutia este aceea de a nu mai face parte din vreun partid politic. Ca noi toti, presedintele tarii isi pastreaza dreptul de a exprima opinii despre orice chestiune de interes public, inclusiv cele privind justitia. Mai mult, el are si obligatia de a lua atitudine atunci cand constata ca una din autoritatile publice nu functioneaza la parametri normali si este departe de a raspunde asteptarilor cetatenilor. Iar presedintele statului stie ce vorbeste pentru ca este un om informat, de fapt el este cel mai informat cetatean pentru ca primeste zilnic informatii oficiale si neoficiale despre ceea ce se intampla in tara. Miile de scrisori pe care le primeste de la cetateni napastuiti de alti oameni, unii lucrand chiar in justitie, sunt cea mai fiabila sursa de informare. (Pacat ca nimeni de la Administratia Prezidentiala nu s-a gandit la o modalitate practica de a informa si opinia publica despre continutul acestor sesizari.)
De fapt, cand presedintele tarii sau orice alt demnitar spune ca exista coruptie in justitie el nu spune ca intreaga justitie este corupta, ci doar ca unii judecatori sunt necinstiti, in sensul ca ei impart dreptatea dupa alte criterii decat cele prevazute de lege. Este un fapt incontestabil ca majoritatea judecatorilor sunt oameni cinstiti. Atunci de ce se solidarizeaza ei cu cei putini la numar si necinstiti?
Pentru multi oameni, judecatorii ar trebui sa fie ca preotii, dar eu cred ca ar fi prea putin. Despre preoti se mai spune ca una predica in biserica si alta fac in viata privata. Judecatorul intruchipeaza ideea pura de dreptate, ultimul remediu la care poate recurge un om napastuit, ultima lui speranta. Desigur, dintre toti impricinatii care apeleaza la justitie, cel putin jumatate nu au dreptate. Multi isi intemeiaza cererile pe minciuna, pe martori tocmiti, dar si mai multi – pe ignoranta, pe necunoasterea legilor. Cine este de vina? Sunt vinovate familia si scoala care nu i-au asigurat viitorului cetatean un minimum de educatie juridica, dupa cum si mai vinovate sunt autoritatile publice, legiuitorul care edicteaza reglementari confuze, iar cetateanul se vede nevoit sa apeleze la justitie pentru a le deslusi. Sunt vinovate si autoritatile administrative care emit acte prin care incalca drepturile cetatenesti.
Nu poate exista justitie demna de acest apelativ fara judecatori, adica oameni cinstiti, competenti, nepartinitori si convinsi ca fac o opera sociala fara egal. Dar si nemilosi cu acei dintre noi care se comporta ca lupii la stana. In aceste timpuri tulburi, cand intreaga societate este victima unor indivizi hulpavi care se comporta ca animalele de prada, judecatorul trebuie fie ca Sfantul Gheorghe cu sulita infipta in balaurul coruptiei si al hotiei.
Din pacate, de prea multe ori justitia noastra isi ascunde frica de adevar sau, si mai grav, necinstea in spatele unor tertipuri procedurale, ajutata fiind si de avocati verosi. Se cu-vine insa sa amintim si de conditiile materiale inadecvate in care lucreaza multi judecatori, de numarul mare de dosare pe care le au de rezolvat. S-a ajuns la aceasta situatie deoarece de la an la an legiuitorul si executivul au pus in carca justitiei tot mai multe probleme pe care celelalte autoritati publice nu au vrut sau nu au putut sa le rezolve singure. Legile cu privire la reconstituirea sau la retrocedarea proprietatilor sunt numai un exemplu de reglementari care au generat sute de mii de procese.
De peste zece ani s-a facut reforma in justitie, dar judecatorii si procurorii lucreaza dupa coduri de procedura vechi de peste un secol. Pentru orice fleac, legile din Romania il obliga pe cetatean sa se adreseze justitiei. Nimeni dintre ministrii Justitiei din ultimii ani nu s-a gandit la solutii de degrevare a justitiei de sutele de mii de mici neintelegeri dintre cetateni, fara importanta si fara a afecta ordinea publica. Una din solutiile posibile ar putea fi crearea institutiei judecatorului de pace sau facilitarea recurgerii de catre particulari la arbitrajul privat in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila.
Consideram ca inaltii responsabili ai statului ar trebui sa faca mai mult decat sa critice justitia. Actiunea lor de reformare a justitiei n-ar trebui sa fie determinata doar de grija de a indeplini unul dintre angajamentele asumate fata de Uniunea Europeana. Ei ar trebui sa actioneze constienti fiind ca o justitie ineficienta si mancata de coruptie poate eroda iremediabil increderea cetatenilor in institutiile publice si in capacitatea acestora de a lucra in interesul tuturor.
Pentru ca justitia sa devina icoana mai ramane ca politicienii sa fie convertiti la religia dreptatii.
