Alegerile prezidenţiale de azi din Iran sunt cele mai strict controlate din ultimele decenii. Acum, scrie Daily Telegraph, Gardienii Revoluţiei au pregătit din timp o reţea de închisori secrete pentru a-i primi cum se cuvine pe susţinătorii reformelor.
În 2009, ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al „republicii islamice“, l-a acceptat pe Ahmadinejad, care începuse să se simtă suficient de puternic pentru a pune în discuţie dominaţia absolută a grupului de clerici din jurul lui Khamenei, numai de frica extinderii protestelor, care riscau să răstoarne „regimul lui Dumnezeu“. Anul acesta a avut grijă să nu mai apară nici un candidat care să reprezinte cea mai mică urmă de disidenţă. Simbolul Mişcării Verzi, Mir Hossein Mousavi, este bine priponit în arest la domiciliu şi are interdicţie absolută să apară în public. Alţi candidaţi potenţiali, precum fostul preşedinte Ali Akbar Hashemi Rafsanjani (considerat un „moderat“ în jargonul occidental despre Iran, care, de obicei înseamnă că a dat oarecare dovezi de independenţă faţă de linia Ghidului Suprem) sau Esfandiar Rahim Mashaeiau, protejatul lui Ahmadinejad, au fost împiedicaţi să candideze de către Consiliul Gardienilor Constituţiei. Ca atare, recolta de candidaţi de anul acesta este foarte săracă în reformişti şi bogată în „conservatori“ apropiaţi ai lui Khamenei.
Favoritul mullahilor pare să fie Saeed Jalili, negociatorul-şef în dosarul nuclear, un colaborator apropiat al lui Khamenei şi un adept al menţinerii aceleiaşi linii ferme de până acum în negocierile cu ONU şi cu Occidentul. Problema cu această „linie dură“ este că au adus Iranului un set nou de sancţiuni economice şi financiare, care au determinat o scădere cu 40% a exporturilor de petrol – singurul lucru care ţinea Iranul pe linia de plutire – şi o inflaţie subsecventă care a generat o criză alimentară cu efecte dramatice. Iranul este în colaps economic şi dacă sancţiunile nu sunt ridicate cât de curând, nici Dumnezeu nu va mai opri alunecarea spre haos.
În faţa acestei perspective, ceilalţi trei conservatori care candidează, Ali Akbar Velayati, fostul ministru de Externe şi consilier al lui Khamenei, actualul primar al Teheranului, Bagher Ghalibaf, şi fostul şef al Gardienilor Revoluţiei, Mohsen Rezai, şi-au făcut campanie atacându-l pe Saeed Jalili pentru „intransigenţă“ şi au promis în schimb mai multă înţelepciune şi flexibilitate în negocieri. Pentru că adepţii liniei dure nu au reuşit să se înţeleagă şi ar putea să împartă voturile, câştigătorul-surpriză ar putea fi „moderatul“ Hassan Rohani, un cleric venit din sistem, care s-a dovedit un redutabil om de campanie, care a reuşit să mobilizeze mulţimi impresionante la adunările sale electorale, ultima chiar ieri, la finalul campaniei. Cum cel de-al şaselea candidat, considerat la rândul său „moderat“, fostul ministru al Comunicaţiilor, Mohammad Gharazi, nu este creditat cu şanse, privirile iranienilor dornici de reforme se îndreaptă spre Rohani, ceea ce nu înseamnă însă prea mult. Rohani este un om al sistemului care a trecut prin toate structurile puterii. Într-un interviu acordat ieri unei publicaţii saudite, Rohani a declarat că „în spatele campaniei de dezinformare de a prezenta programul nuclear paşnic al Iranului drept un program de înarmare nucleară se află Israelul“ şi a promis că, dacă va fi ales preşedinte, va face publice „motivele secrete“ din spatele acestui complot sionist şi le „va cere americanilor să înceteze această înşelătorie“. Şi acest „program“ trece în Iran drept „moderat“.
Cu toate acestea, Khamenei nu vrea să îşi mai asume nici un risc. Potrivit Daily Telegraph, care citează servicii de informaţii occidentale, Gardienii Revoluţiei, miliţia însărcinată cu „apărarea Revoluţiei Islamice“ şi care răspunde direct în faţa lui Khamenei, a înfiinţat o reţea de închisori secrete pe tot teritoriul Iranului pentru a-i încarcera pe eventualii protestatari. Operaţiunea este realizată de serviciul secret al Gardienilor, înfiinţat după protestele din 2009 şi reprezintă o upgradare faţă de acum patru ani, când pentru reprimarea demonstraţiilor s-a recurs la miliţiile paramilitare Basij, un fel de „gărzi patriotice islamice“. Cum în Iran votează cam 50 de milioane de oameni, operaţiunea este una destul de vastă, semn că de data aceasta va ieşi cine doreşte Khamenei.
Ceea ce înseamnă că programul nuclear, susţinerea regimului lui Bashar Al Assad în Siria, a Hezbollah-ului în Liban şi a Hamas-ului în Gaza vor continua neschimbate.
