In ultimele zile soarta Regiunii Vest, in care intra judetele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timis, a fost dezbatuta in toate felurile. Nu in sensul in care s-ar putea trece la o reconfigurare, ci doar in acela in care actorii economici si vectorii de opinie vad sau nu util acest instrument de cooperare si politica regionala europeana.
Concluziile sunt destul de descurajante: in zece ani de cand s-a gandit politica regionala a Romaniei rezultatele au fost modeste. Judetele, puse laolalta doar datorita vecinatatilor, nu se simt aproape. Rivalitatile nu s-au stins – dimpotriva. Judetele mai bogate n-au dat celor mai sarace nimic. Cele sarace n-au putut beneficia de sprijinul celor mai bogate. Nadejdea a ramas tot in capacitatea lor de a face lobby la Bucuresti sau la Bruxelles.
Institutiile de anvergura regionala continua sa lucreze greu cu entitatile din judete si n-au putere adevarata. Ideea ca lectiile europene vor fi atat de usor transferate spre dimensiunea locala daca se reproduc conditiile si regulile din Europa occidentala s-a dovedit a fi iluzie.
Caci in absenta unor beneficii directe si rapide judetul Timis, spre pilda, nu se indura sa investeasca in Hunedoara. Nici macar proiecte evident obligatoriu de gestionat in comun ca cel privind autostrada, deponeul sau aeroportul international n-au contribuit la aducerea in jurul mesei de discutii si a agendei comune a autoritatilor din Timis, Arad si Caras-Severin.
La Bucuresti sau Cluj (unde, mai nou, se fac jocurile politice) se vorbeste frumos si cu patos despre descentralizare, despre esecurile marii politici in crearea unor mecanisme functionale de lucru care sa nu starneasca rivalitati intre administratia nationala si birocratiile locale. Politicile regionale nu fac, in aceasta dezbatere, obiectul unor reflectii mai profunde.
Unul dintre lobby-stii timisoreni opina ca echilibrul ar putea veni dinspre politic. Mai precis, daca regiunile ar avea identitate politica distincta ele ar fi mai eficiente. Tehnocratii cred, insa, ca raspunsul vine din alta parte: dinspre administratie. Daca regiunile ar dobandi statutul de entitati administrative, ele ar avea si functia de capacitare mai eficienta a energiilor si resurselor din teritoriu.
Criticile, cautarile demonstreaza insatisfactia pe care cel putin in vest o resimt actorii economici, sociali si politici: daca la scara nationala se doreste ceva legat de regiuni, e timpul ca acel ceva sa dobandeasca identitate. Daca nu, for-mula trebuie abandonata, intru-cat la aceasta ora nu acopera fond – de parca ne-am fi intors la dezbaterile secolului al XIX-lea, cand elitele intelectuale sesizau dramatismul copierii formelor moderne din Occident, dar fara substanta care sa le dea viata pe sol romanesc.
