Istoria ne-o arata, niciodata nu e prea tirziu pentru exorcizarea trecutului, rostirea adevarului si pedepsirea vinovatilor. Chiar daca multi spun ca punerea lui Iliescu sub urmarire penala in dosarul Mineriadei din 1990 este tardiva, au trecut 25 de ani!, iar raul generat in societate de ororile de atunci si-a produs efectele pina la ultimul strop, fiind piatra de temelie a altor rele pe masura, cred ca sub aspect moral si al relationarii noastre cu trecutul si viitorul nu e tirziu. Sigur, din punct de vedere politic Iliescu nu mai inseamna nimic, dar ceea ce reprezinta el, sistemul creat de el, nu si-a consumat potentialul. Redeschiderea dosarului mineriadei este deci fasta, este un pas important. Cu o conditie: sa fie dus pina la capat si vinovatii, cu Iliescu in frunte, sa-si primeasca pedeapsa. Sa nu fie o mascarada, o diversiune de proportii.
Inca exista toate premisele pentru asa ceva. In primul rind, sa nu uitam ca dosarul nu a fost redeschis de Parchetul general de buna voie, ci doar ca urmare a unei decizii a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din septembrie 2014 intr-un proces declansat de Teodor Maries. De atunci a mai trecut un an, semn ca lui Tiberiu Nitu, acuzat ca a “tras in oameni la revolutie” dupa care si-a scos certificat de revolutionar, s-a decis greu. Nu cred ca exista vreo umbra de indoiala ca dosarul mineriadei a fost ingropat cu buna stiinta vreme de 25 de ani, indiferent de regimul politic aflat la putere, indiferent de cine a fost procuror general. In al doilea rind, sa nu uitam ca Ion Iliescu, alaturi de Mihai Chitac (mort intre timp) si Victor Stanculescu, a mai fost pus o data sub urmarire penala in 2005 de procurorul Dan Voinea, care i-a comunicat insa invinuirea de abia in 2006. Voinea sustine ca dosarul era gata de trimiterea in judecata inca din 2007 ( trecusera deja 17 ani!), cind a fost schimbat de la sefia parchetelor militare, dosarul ajungind apoi la Parchetul General ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale. In al treilea rind, Ion Iliescu a fost scos de sub urmarie penala (NUP) prin rezolutia din 17 iunie 2009, semnata de Laura Codruta Kovesi. De atunci si pina acum dosarul a fost pe mina lui Tiberiu Nitu. Exista deci precedente care nu sint de bun augur pentru ceea ce se intimpla astazi.
Citește continuarea textului în Revista 22.
