Să admitem că vizita lui Victor Ponta în SUA a fost una fructuoasă. Că programul întocmit împreună cu Ambasada SUA a fost unul util şi că întâlnirile pe care le-a avut la Departamentul de Stat şi cu membri ai Congresului au fost relevante. Că domnul Ponta a convins. Cu ce misiune s-ar fi putut duce el însă în America? Simplu spus, s-a dus să le spună americanilor ce doreau să audă. Mare greşeală!
Victor Ponta a plecat în SUA cu un mare handicap de credibilitate. Astă-vară, în discursul de 4 iulie, ambasadorul Mark Gitenstein afirma că „America nu are un prieten mai bun în România decât Mircea Geoană”. În nici două minute, Victor Ponta, care se afla în audienţă, s-a făcut nevăzut. De aici a pornit vizita sa în America, din poziţia de lider lipsit de credibilitate care o şterge englezeşte atunci când rivalul său de moarte primeşte toate aprecierile, iar el este neglijat complet.
Dacă are cineva curiozitatea să se uite peste capitolul de politică externă al programului PSD, va găsi un foarte scurt paragraf despre relaţiile României cu SUA, care, în opinia social-democraţilor români, ar trebui caracterizate prin predictibilitate şi pragmatism. Prin „predictibilitate” se înţelege că o guvernare PSD va respecta angajamentele României privind scutul antirachetă şi participarea la operaţiunile militare cum ar fi cea din Afganistan, iar prin „pragmatism” PSD înţelege că americanii trebuie să ne dea la schimb vize, investiţii şi accesul la petrolul irakian. Ponta s-a dus în SUA să-i asigure pe americani că o guvernare USL va respecta partea cu „predictibilitatea”. Despre partea de „pragmatism” a amintit ceva când a declarat că „România este şi trebuie să fie un partener special al Statelor Unite, dar care trebuie să primească un ajutor, pe care, în schimb, încă nu l-a primit”. Or, dacă Ponta s-a dus la Washington să le pună condiţii americanilor, de genul „continuăm parteneriatul, dar la schimb”, atunci e grav.
România le solicită de multă vreme, şi pe bună dreptate, americanilor să-şi sporească investiţiile, iar răspunsul lor este aproape întotdeauna acelaşi: „Limitaţi corupţia, faceţi ca Justiţia să funcţioneze!”. Este acelaşi mesaj pe care Barack Obama i l-a transmis lui Traian Băsescu atunci când preşedintele român l-a întrebat pe cel american: „Ce poate face România pentru America?”. Dacă e să vorbim de vreun „schimb”, acesta este schimbul pe care ar trebui să-l facem. Ambasadorul Gitenstein, un jurist de succes, s-a implicat enorm în reforma Justiţiei şi a susţinut public DNA atunci când a fost ameninţată. Este adevărat, în ultima vreme Ponta şi-a modificat discursul şi a promis că nu va desfiinţa DNA, dar este tot atât de adevărat că în acelaşi program PSD se vorbeşte despre „republica procurorilor”, iar cei doi lideri USL nu pierd nici o ocazie să denunţe DNA drept „poliţia politică a lui Băsescu”. La Washington, Ponta şi-a luat, probabil, angajamentul că va continua lupta anticorupţie, dar Gitenstein, prin urmare şi Departamentul de Stat ştiu foarte bine cine ameninţă DNA, cine sprijină judecători precum Costiniu şi Bârsan şi mai ştiu şi că domnii Năstase sau Voicu rămân în PSD, primul chiar într-o poziţie fruntaşă, în pofida retoricii anticorupţie a liderului PSD.
Ponta a afirmat recent că nu doreşte schimbarea liderilor serviciilor secrete, un angajament pe care şi l-a luat probabil şi la Washington. Serviciile secrete româneşti au trecut în ultimii ani printr-un proces de reformare şi depolitizare în care partenerii americani au jucat un rol important. E foarte posibil ca Ponta să fi promis că le va menţine la fel şi pe viitor, dar îi va fi foarte greu să-şi respecte această promisiune câtă vreme partenerii săi, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu, s-au arătat de o cu totul altă părere.
Ponta a mai promis probabil că, dacă USL ajunge la putere, procedurile democratice vor fi respectate. Dar toată propaganda şi toate demersurile USL au un singur scop: suspendarea şi demiterea lui Traian Băsescu imediat după venirea la putere, cu sau fără temei constituţional. Washingtonul nu este neapărat îndrăgostit de Băsescu, dar ştie să identifice un abuz antidemocratic acolo unde se petrece.
În sfârşit, şeful PSD a declarat în repetate rânduri că guvernarea USL doreşte să relanseze relaţiile cu ţările emergente din aşa-numitul grup BRICS. Dar pentru cine ştie să citească acest mesaj este foarte limpede: USL nu este interesată de relansarea relaţiilor cu Brazilia (cu excepţia, poate, a lui Radu Mazăre), India (garantăm că liderii indieni n-au auzit de nici un lider al opoziţiei noastre), China sau Africa de Sud. Interesul USL în BRICS se reduce la o singură literă: R – Rusia.
Victor Ponta s-a dus în America pentru a se prezenta pe sine ca un lider viabil şi pentru asta le-a spus americanilor ce credea el că vor să audă. Decidenţii politici americani – fie că vorbim de Departamentul de Stat, Pentagon, Congres sau Casa Albă – par, la prima vedere, extrem de naivi şi creduli pentru că, spre deosebire de ai noştri, sunt dispuşi să asculte cu interes real şi politeţe şi acordă tuturor ceea ce ei numesc „benefit of the doubt”, prezumţia de nevinovăţie. Avertismentul nostru pentru liderii USL: americanii nu sunt deloc atât de uşor de dus de nas precum îşi imaginează diplomaţii cu şcoală (post)moscovită din Europa de Est, ştiu mai multe decât şi-ar putea imagina alţii că ştiu şi nu le poţi înşela încrederea decât o dată.
