In cuvantul pe care l-a adresat francezilor pe 31 decembrie, cu ocazia anului nou 2008, presedintele Sarkozy a apreciat ca a sosit momentul ca Franta sa aplice o "politica de civilizatie". In lipsa unor explicatii, expresia a starnit o anumita perplexitate si nenumarate comentarii. La ce se referea dl Sarkozy? Unii au vazut in acest apel o aparare implicita a valorilor civilizatiei occidentale. Altii au presupus ca presedintele Frantei opune civilizatia barbariei, mai bine zis neobarbariei care invadeaza lumea. Multi au remarcat ca expresia pare inspirata din luarile de pozitie recente ale sociologului si filosofului Edgar Morin, o personalitate respectata in cultura si viata publica ale Frantei de azi. De aceea ziarul "Le Monde" a publicat in editia din 2 ianuarie un interviu cu Morin. Acesta a spus ca in multe puncte nu este de acord cu Sarkozy, dar a revenit asupra a ce intelege el printr-o "politica de civilizatie". A apara civilizatia este, pentru Morin, a deveni constient ca progresul stiintific nu aduce numai beneficii umanitatii, ci este si plin de primejdii. Armele de distrugere in masa sunt una dintre ele. Degradarea biosferei este alta. Dar consecintele sunt si sociale: ceea ce Edgar Morin numeste disparitia (le dépérissement) solidaritatilor, faptul ca oamenii nu se mai intrajutoreaza, legea junglei care domneste peste tot. Viata devine insuportabila in orasele mari, din ce in ce mai inumane, iar mediul rural (les campagnes) se pustieste, tesatura lui sociala se rareste. Continuam sa fim "hipnotizati de notiunea de crestere" cand, mai degraba, ar trebui sa punem accentul pe calitatea acestei cresteri decat pe cantitate.
Cele spuse de presedinte ar putea sa nu implice lucruri atat de diferite de cele sustinute de filosof. Dl Sarkozy a revenit, in 12 ianuarie, asupra "politicii de civilizatie". Ea este "politica vietii", a declarat d-sa. Ea este necesara cand trebuie sa restabilim norme, criterii, repere. Subinteles: pentru viata sociala, pentru protectia mediului. Una din problemele specifice este problema urbanistica, a face in asa fel incat orasele mari sa fie mai locuibile. Alta priveste agricultura, problema delicata a organismelor modificate genetic (OGM), cu riscurile pe care aceste plante le genereaza. In acelasi spirit ca Morin, Sarkozy vrea sa spuna ca obsesia cresterii este daunatoare si ca trebuie sa ne concentram asupra ameliorarii vietii si a comportamentelor umane.
Urmarind aceasta dezbatere din mass-media franceze nu e greu de constatat cat de tare lipseste una asemanatoare din viata noastra publica. Scandalurile monopolizeaza discutia din presa scrisa si TV. Dezinteresul pentru principii, absenta unei discutii asupra viitorului nostru sunt direct proportionale cu dispretul manifestat de cei ce decid – fie ei politicieni sau mari intreprinzatori – soarta mediului ambiant, calitatea vietii in oras si asa mai departe. Chiar daca aceste discutii exista, ele se duc in sanul unor organizatii neguvernamentale si au un ecou public insuficient. Cat despre vulgaritatea atotprezenta in media, violenta tot mai mare manifestata pretutindeni este usor de vorbit, dar a le combate ar cere o campanie mai sistematica.
Presedintele Basescu a spus, tot cu o ocazie festiva – si nu de mult – ca nu stim incotro se indreapta Romania. Este o constatare curajoasa, dar insuficienta. Atat timp cat se vor da lupte feroce numai in jurul personalitatilor care joaca un rol in viata publica in detrimentul discutarii adevaratelor probleme de civilizatie – cele pe care le-am pomenit, fara sa fim exhaustivi – vom bate pasul pe loc, dar, mai probabil, ne vom degrada si mai mult. Sa iau un singur exemplu: se vorbeste de soseaua de centura a Bucurestilor. Mai exact, chiar despre doua asemenea cai de circulatie. Una ar fi o varianta imbunatatita a actualei sosele de centura. A doua ar trece mai departe de centrul orasului si ar fi adevarata autostrada de ocolire a Capitalei. In acelasi timp, centura verde care altadata inconjura Bucurestii este aproape total distrusa. Capitala noastra fiind asezata in Baragan, risca sa se inece in valul de praf care o inconjoara. De unde necesitatea de a reface centura verde a Capitalei, pe care edilii de altadata o respectasera (cine vrea sa se convinga de situatia actuala nu are decat sa mearga la Baneasa, sa vada ce s-a ales din padurea de altadata si sa constate existenta constructiilor cvasiclandestine din mijlocul ei). In ceea ce priveste relatiile dintre oameni, vulgaritatea promovata de unele televiziuni, lipsa de solidaritate si de simpatie intre oameni, ca si agresiunile gratuite sunt izbitoare, nu vor fi prea multi sa ma contrazica.
Suntem scandalizati periodic despre ceea ce se intampla cu mediul nostru natural si social. Dar o discutie sistematica, una care sa puna aceste probleme in centrul preocuparilor noastre nu exista. Preferam sa ne certam ca la usa cortului. z
Ion Vianu este scriitor
