1. Noi scrisori de avertizare: In perioada imediat urmatoare, Comisia Europeana va trimite Romaniei si Bulgariei noi scrisori de avertizare, noi “cartonase galbene” similare cu cele trimise in luna iunie, in care va solicita celor doua tari sa grabeasca reformele in domeniile in care inca se inregistreaza probleme serioase.
2.Raportul Moscovici: In noiembrie 2005, raportorul Parlamentului European pentru Romania, Pierre Moscovici, le va prezenta, la randul lui, colegilor sai, un raport privind stadiul respectarii criteriilor de aderare de catre Romania. Fiind un raport politic, se asteapta ca acesta sa aiba accente critice mai pronuntate decat cel al Comisiei. Parlamentul European se poate sesiza si poate recomanda activarea clauzelor de salvgardare.
3.Al doilea raport de monitorizare: In primavara anului 2006, cel mai probabil in luna aprilie, Comisia Europeana va publica un al doilea raport de monitorizare dupa consultari la nivel inalt cu oficialii romani si bulgari. Acest al doilea raport este crucial, deoarece el va contine recomandarea Comisiei de a activa sau nu vreuna din clauzele de salvgardare.
4.Consiliul European de la Bruxelles: In perioada 15-16 iunie 2006, la reuniunea semestriala a sefilor de stat sau de guvern, acestia vor decide daca vor fi activate clauzele de salvgardare, ceea ce va permite amanarea aderarii cu un an sau, daca, dimpotriva, Romania si Bulgaria vor adera potrivit actualului calendar, la 1 ianuarie 2007.
Anca Boagiu: “Cuvantul-cheie este viteza”
In acest context, accelerarea reformelor trebuie sa inceapa chiar de astazi. Potrivit ministrului Integrarii, Anca Boagiu, din momentul publicarii raportului, Romania trebuie sa intre in “alerta totala”. “Toata lumea trebuie sa lucreze si toata lumea trebuie sa se concentreze pe ceea ce avem de realizat pana la 1 ianuarie 2007”. Cuvantul-cheie este, potrivit ministrului roman, viteza, “viteza pentru guvern, pentru parlament pentru societatea civila, pentru cetateni”.
Amanarea ar avea costuri enorme
Anca Boagiu a atras atentia ca amanarea datei aderarii cu un an ar crea mari probleme si mari costuri: “Cele mai mari costuri vor fi cele nonmonetare, prin intarzierea dezvoltarii economice si institutionale a Romaniei, prin conservarea unor ierarhii artificiale de competitivitate existente acum in Romania prin mentinerea decalajelor existente intre Romania si alte state membre, chiar prin reducerea drastica a credibilitatii Romaniei pe plan international”. Totodata, investitiile straine directe ar avea de suferit, iar asanarea societatii romanesti de fenomene cum ar fi coruptia, economia subterana si evaziunea fiscala va fi intarziata.
