Vreme de mai bine de zece ani nu mi-am facut griji in privinta pregatirilor pentru masa de Pasti. Timp prea mult sa gatesc n-am in timpul anului, dar pentru sarbatoarea asta tot imi rup vreo jumatate de zi sa framant un cozonac si sa fac un drob de miel si o friptura. Mielul il iau, evident, de la nea Vasile, ca de la el il cumpar de cand ma stiu. In fiecare an, cu o zi inainte de Pasti, merg la el la stana si ochesc de prin turma un mielut ceva mai rasarit.
Anul asta insa nu cred c-o sa mai mearga la fel. M-am intalnit ieri cu nea Vasile si mi-a zis ca nu mai poate de acum sa-mi mai dea miel. "Nu ma mai lasa Uniunea", imi explica plin de talc omul. si, chiar daca l-ar lasa, tot n-ar avea de unde, ca i-a vandut. "N-am avut multi, vreo 25. Da’ macar am luat pe ei un ban gramada, fara sa ma mai doara capul", a mai zis, abia soptit, nea Vasile in timp ce-si stergea sudoarea de sub palarie cu dosul palmei. Daca n-ar fi venit veterinarul din sat sa le spuna oamenilor ce au de facut de acum ca sa-si mai poata taia mieii, nu i-ar fi vandut cu tot cu blana de pe ei, fara sa-si mai opreasca si el macar de-o caciula.
Sunt acum alte reguli care nu-i mai lasa pe ciobani sa prinda oaia din batatura, sa o lege bine de picioarele dinapoi, sa-i jupoaie pielea, sa spele bine carnea mai apoi si sa faca din ea bors sau pastrama. Oile noastre-s europene de-acu’, asa ca au alte drepturi, iar sacrificarea se face numai cu regim special. Fereasca Dumnezeu sa le arati, cumva, cutitul din inox, cu lama lata, ca se sperie bietele animale si se duc glont sa-si reclame drepturile!
De la medicul veterinar nea Vasile a aflat ca, potrivit normelor impuse de Uniunea Europeana, inainte de sacrificare oile trebuie sa fie luate cu binisorul si sa fie asomate, adica anesteziate.
Toate lucrurile astea nu se pot intampla langa gard, in bataia soarelui, ci la un abator autorizat, unde, ca sa poti sa intri, mai trebuie sa platesti si o taxa.
Lesne de inteles, asadar, de ce nea Vasile, ametit de atata invatatura primita de la dom’ veterinar, s-a dus glont acasa si-a luat mieii de cercei, pe care i-a pus tot la veterinar, evident, dupa ce a platit alta taxa, si i-a urcat in remorca primului om care i-a batut in poarta si i-a platit, cu bani gramada, un pret bunicel. Daca ii vindea singur, nu scotea nici jumatate din banii astia, la cate taxe ar fi avut de platit. N-ar fi exclus ca mieii lui sa fie acum la supermarket in galantar, ambalati frumos, in folie de plastic. Numai ca de acolo n-am sa pot sa-i cumpar tot cu o suta de mii pe kil, asa cum faceam pana acum, ci cu doua sute, daca nu chiar mai mult. N-am cum sa ma las de Pasti fara miel, asa ca vreo bucata, acolo, tot am sa cumpar. Macar daca ar avea gust mai bun.
