Desi “machinist” se traduce prin “mecanic” sau “lucrator”, si nu prin “masinist”, filmul despre care vorbim merita toata consideratia, pentru ca este unul dintre cele mai bune productii care au intrat de ceva vreme pe marile ecrane din tara. Cu o reputatie de film sumbru, indusa probabil de fotografiile gri, intunecate care au putut fi vazute pe net, filmul lui Brad Anderson, realizat pe scenariul unui alt american (Scoot Kosar), dar cu o echipa tehnica compusa in principal din spanioli, “The Machinist”, nu e povestea unui criminal in serie ori a unui psihopat. Spre disperarea poate a celor care asteapta senzatii epidermice, el combina Dostoievski, Kafka, Patrick McGrath cu Hitchcock, Lynch si Cronenberg pentru a scoate la iveala o calatorie pana la urma personala in interiorul unei minti tulburate. Gratie lui Kosar, care e pregatit tot timpul sa iti deruteze teoriile pe masura ce le schitezi, povestea incepe si flirteaza in buna parte cu cea a unui psihopat pe punctul de a comite o crima. Vireaza bine de tot spre film politist cand apar biletelele pe care eroul le gaseste pe frigider, in special cel cu spanzuratoarea. Sub ea nu se gasesc initial (vezi foto) decat ultimele doua litere. Impreuna cu eroul Trevor Reznik, spectatorul cauta sa umple spatiile libere. Sa fie acest cuvant-cheie “mother” sau “Tucker” (seful lui enervant)? Oricare dintre cele doua alegeri ar orienta cursul povestii spre cu totul alt film, dar scenaristul face astfel incat sa le pastreze pe amandoua si, chiar daca cuvantul-cheie e pana la urma altul, filmul duce toate ipotezele inainte si le hraneste fara sa-si subtieze albia. Constructia e foarte elaborata si pana la final aproape toate necunoscutele sunt scoase elegant cu burtile la soare. Complexul matern al eroului, a carui mama murise de mult (scenaristul insusi si-a pierdut mama cu un an inainte de a se apuca de scris), complex tradat si de imaginea dubla a mamei – sfanta si prostituata (vezi “Spider”), imaginea dublului malefic al eroului, rezultat al unei personalitati scindate (psihologii i-ar spune poate schizofrenie paranoida, date fiind halucinatiile, mania persecutiei si momentele “de gratie” in care poate prevedea cursul evenimentelor), sunt printre punctele pe care filmul le bifeaza destept. “The Machinist” e unul dintre filmele care te fac sa te simti inteligent, pentru ca toate amanuntele pe care ti le ofera le ofera cu delicatete si odata pentru totdeauna. Nu ti le scoate in ochi, dar daca nu esti atent, pierzi.
Pana la urma, toata alambicata si mobila constructie dramaturgica intra pe fagasul unei drame psihologice, perfect explicata si justificabila in real, de mai mare amplitudine decat cea din mai sus citatul “Spider”, unde Cronenberg il facea pe erou martorul propriilor lui fantasme, ca un regizor ascuns in spatele decorului. Alegerea lui Anderson e mai de efect. Intruziunile fantasmelor in existenta izolata a lui Reznik nu au nevoie de fire galbene de paianjen ca sa le sustina. Ele au o acuta senzatie de real, contrazisa arareori fie de dublari ale unor elemente din viata constienta (vezi personajul Maria, conceput ca o replica a celuilalt personaj feminin), fie de reactiile celorlalte personaje care il izoleaza pe acesta in nebunia lui sumbra. Prin trupul scheletic al de-a dreptul inspaimantatorului actor Christian Bale (care a recurs la o solutie nebuneasca, ajungand prin infometare la 54 de kilograme), interiorul complicat al personajului iese afara. Chiar i se spune ca, daca mai slabeste, o sa dispara cu totul. Perspectiva propriei aneantizari (slabeste pe masura ce o ia razna tot mai mult) face insa ca treptat nebunia lui sa treaca granita corpului si sa se disperseze in afara, manipuland intreaga realitate. In nebunia din afara, eroul risca sa se rataceasca si s-ar duce pe copca cu totul daca n-ar aparea indiciile care sa-l faca sa-si ridice in constiinta evenimentul traumatic ce i-a declansat nebunia. Dupa ce in mare parte a cochetat cu intunericul si sordidul, filmul se deschide spre lumina la final, o data ce eroul descopera calea spre rascumpararea greselii.
“Masinistul”/”The Machinist” – regia Brad Anderson, scenariul Scoot Kosar, cu: Christian Bale, Jennifer Jason Leigh, Aitana Sanchez-Gijon, John Sharian, Michael Ironside. Distribuit de Transilvania Film
