Ultima punere in scena care va deschide sambata seara stagiunea de toamna a actorilor botosaneni poate sta fara probleme umar la umar cu multe din piesele care se joaca pe marile scene ale teatrelor bucurestene, pentru ca la avanpremiera – repetitia de final – piesa “Ivan Turbinca” dupa Ion Creanga, in regia lui Ion Sapdaru, a fost primita joi seara cu aplauze si entuziasm de cei cativa spectatori din sala. De mare senzatie a fost revenirea actorului Daniel Badale in colectivul Teatrului “Mihai Eminescu”, dupa aproape patru ani de absenta. Ion Sapdaru, regizorul piesei, de altfel cel care a lucrat cu actorii si la premiera care a deschis stagiunea trecuta (“Coana Chirita” – n.r.), a fost cat se poate de inspirat de a-l alege in rolul principal pe Badale, un mare talent al teatrului botosanean, pentru ca nu atat fizicul – statura mica si firava -, cat mai ales talentul de a interpreta mimica replicilor il ajuta sa intre, cum putini ar face-o, in pielea pitorescului personaj. De departe remarci cunoscutele masti din zona Voronei cu care actorii isi incep si incheie jocul pe ritmurile acelea populare care indeamna publicul la aplauze, dar si costumele care completeaza tabloul din opera lui Creanga. Practic, costumele fixeaza foarte bine fiecare personaj, pentru ca nu ai nevoie de prea multa vorba ca sa realizezi ca pe scena apare “doamna cu coasa”, “Dumnezeu si Sfantul Petru”, “dracusorii”, “taranul” ori “dracul cel mare”. Totul e facut ca sa tina publicul in priza continua si asa se intampla, pentru ca despre piesa aceasta se poate spune mai ales faptul ca e antrenanta, dinamica si nu plictiseste sau cel putin nu te lasa sa casti, asa cum de altfel se mai intampla pe la teatru. Nu are un decor iesit din comun, totul e rustic, dar prinde intr-un judet in care folclorul e la mare clasa. Nu sunt uitate replicile in limba materna a personajului principal, care cad bine, alaturi de interventiile fiecarui actor care intra in pielea personajelor pe care Ivan le intalneste in traseul sau plin de aventuri. Una peste alta, piesa aceasta poate fi un motiv in plus de a-i determina pe elevii de azi sa-si indrepte mai alert pasul spre teatru, pentru ca e realizata cu gust, cu talent si ce e mai important, spumos si decent.