Zilele trecute am vizitat Brașovul. Nu am ascuns niciodată faptul că am un sentiment deosebit față de acest oraș în care am crescut și m-am format până când am plecat la facultate. Și nu am rupt niciodată legătura cu acesta.
Nu îl vizitez ca un turist; acord consultații în Brașov, particip la evenimente oficiale, conferințe științifice, mi-am lansat mai toate cărțile și aici. Știu istoria orașului, cunosc o serie de personalități, pe scurt, sunt acasă.
Ei, bine, am avut o mare surpriză acum câteva zile când, plimbându-mă prin centru am descoperit că toate terasele din celebra Piață a Sfatului sunt închise. Și cele de pe strada Republicii, un alt loc bine cunoscut al Brașovului. Mi s-a spus că aceasta a fost decizia primăriei, luată în urma unui regulament adoptat în Consiliul Local.
Sigur, decizia a stârnit mânia proprietarilor de terase, care au protestat spunând că nici în perioada pandemiei terasele nu au fost închise. În altă ordine de idei, unde-i lege, nu-i tocmeală!
Problema este însă de altă natură și ține de înțelepciunea celor care conduc o urbe, oricare ar fi aceasta. Paradigma legiferării la nivel local diferă de cea a adoptării de legi la nivel național. Aici, puterea este mult mai aproape de cetățeni. Interacțiunea directă este mult mai la îndemână. În egală măsură, nivelul de detaliu la care sunt cunoscute problemele locale este infinit mai mare în administrația locală. Și, o dată cu această cunoaștere a problemelor, este mult mai simplă intervenția autorității pentru a regla orice nemulțumire a cetățenilor.
În acest context al relației apropiate dintre administrația locală – Consiliu Local și Primar – și cetățeni, diferențierea de ordin politic și ideologic între aleșii comunității se diluează. Sau, ar trebui să se dilueze, pentru că este greu de stabilit, de exemplu, linia de circulație a unui autobuz în funcție de partidul politic din care provine un consilier local. Acest lucru este valabil – ca întreaga mea argumentație! – în situația normală în care consilierii și primarul nu au interese proprii, altele decât cele ale comunității.
Revenind, mărturisesc că nu înțeleg cu ce încurcau terasele deschise pe timp de iarnă pe cineva? Este loc suficient pentru târgul de Crăciun, iar șederea pe o terasă ar fi fost una de scurtă durată din cauza frigului. Pe de altă parte, de ce să închidem, în loc să deschidem cât mai mult și să exploatăm potențialul economic al orașului și să creăm și mai multe oportunități pentru turiști?
Unul dintre argumentele administrației brașovene ar fi acela că acele spații sunt publice și ar trebui licitate. Foarte bine, de ce nu au făcut acest lucru până acum? Iar aici se cuvine să mai adaug ceva: spațiul public este al tuturor, nu al Primăriei sau Consiliului Local. Nu poți îngrădi un drept al brașovenilor să facă – legal și plătind, firește – ceva pe un spațiu care aparține brașovenilor. Acest tip de confuzie este atât de frecvent în România, încât se spune că „Guvernul dă…”, în condițiile în care Guvernul administrează banii noștri, nu este proprietarul lor. Confuzia este întreținută din interese electorale de politicienii noștri, dar aceasta este o altă problemă.
Administrația locală mai are un avantaj: poate dialoga repede cu cetățenii. Am să vă dau exemplul unui primar dintr-o comună din apropiere, din județul Covasna, Dobârlău. Un primar tânăr și coerent care, în câteva zile, a stabilit, printr-un sondaj-fulger, destinația unor bani rămași în visteria comunei înainte de sărbătorile de iarnă. Domnia-sa și-a întrebat cetățenii ce preferă: să facă un spectacol de Crăciun, să instaleze iluminat de sărbători în toate cele patru sate ale comunei sau să aloce banii proiectelor pe care comuna le are în derulare (și are proiecte de 20 de milioane de euro!). Oamenii au răspuns în proporție covârșitoare că își doresc iluminat de sărbători. Pe baza acestui răspuns, administrația comunei a luat deciziile necesare și a trecut la treabă.
În mod cert, procedura aceasta este mai complicată la Brașov, dar nu este deloc imposibilă, mai ales când ai suficient timp înainte de a lua vreo decizie. Și este foarte posibil să nu fie nevoie de sondaje la fiecare pas dacă autoritățile gândesc în favoarea comunității. Pentru a evita orice fel de derapaje, pentru a nu produce deranj, pentru a nu discrimina este nevoie de înțelepciune și bunăvoință. Și, bineînțeles, de o solidă cultură a dialogului.
Cultura dialogului este o altă „instituție” care nu funcționează în parametrii optimi în România. A fost nevoie, iată, de o criză economică puternică și de un război la marginea Europei pentru a forma în România o coaliție de guvernare care, până acum un an sau doi, părea imposibilă. Iată că la greu avem capacitatea de a răspunde coerent. Chiar dacă această coaliție de la guvernarea României este alcătuită din două partide mari care sunt, din toate punctele de vedere, inclusiv doctrinar, antagonice, trecerea prin criză i-a făcut pe actorii politici să joace împreună pe aceeași scenă. Am salutat această decizie politică la vremea aceea, o salut și acum pentru că dovedește o bună capacitate de înțelegere în fața unui obstacol major. Așa cum s-a întâmplat și în cazul Schengen.
De ce nu ar fi posibilă o astfel de conlucrare și la Brașov, de exemplu? Sau în oricare alt oraș sau altă comună din această țară. Nevoile sunt diferite, problemele sunt diferite, rezolvările țin de deciziile luate la nivel local. Am arătat deja că, prin pârghiile pe care le au la nivelul legislativului local, politicienii pot lucra mai ușor ca Parlamentul. Iar primarul este un politician-jucător, nu poate fi asimilat președintelui țării. Deci, toate căile pentru a servi comunitatea și interesele acesteia sunt la îndemâna administrației locale.
Am spus-o, în felurite feluri și de nenumărate ori: politicienii, indiferent de înălțimea funcției lor, nu sunt stăpânii oamenilor sau stăpânii vreunei comunități. Sau ai țării. Ei sunt aleși să îi servească pe cetățeni, să lucreze pentru aceștia, să aibă grijă de fiecare și de toți, la un loc. Pentru aceste lucruri sunt plătiți (foarte bine!), au autoturisme, șoferi, consilieri și secretare. Ca să poată lucra pentru oameni!
Pe de altă parte, eșecul unui politican este și eșecul nostru, pentru că noi i-am ales, nu altcineva. Noi am girat plagiatori, corupți sau, pur și simplu, oameni incapabili, care nu au absolvit nici școli bune, nu vorbesc nicio limbă străină și, cel mai rău lucru, le lipsește dorința de a face bine celor din jur și sunt obsedați doar de propria lor imagine. Dacă adăugăm aici dorința acestora de a lovi în „inamicul politic”, avem un tablou complet al situației în care ne aflăm.
Aveți grijă de voi, nu faceți abuzuri în această perioadă a sărbătorilor, evitați stresul și nervii. Vă doresc multă sănătate și Sărbători Fericite!
