16.2 C
București
marți, 19 octombrie 2021

Povestea jurnalistei Pro TV, Ramona Ţintea, cea care a scos la iveală cazul ursului Arthur | INTERVIU

Ramona Ţintea, corespondent al Ştirilor PRO TV, a realizat ancheta privind uciderea ursului Arthur, care a ajuns ulterior în presa internaţională.

Ramona Ţintea, corespondent al Ştirilor PRO TV, a vorbit cu România Liberă despre povestea acestei anchete jurnalistice, dar și despre parcursul său profesional de până acum.

Ramona, lucrezi în presă de foarte mult timp și, sunt sigură, că acest lucru a venit la pachet cu o mulțime de provocări. În primul rând, ce te-a determinat să faci jurnalism?

Înainte să încep studiile, am stat pe gânduri: să merg la psihologie sau la jurnalism? Până la urmă, am dat examen la ambele facultăți. Am intrat la amândouă, dar balanța a înclinat clar spre jurnalism. Întotdeauna am fost o luptătoare. Am știut că această meserie are puterea de a corecta sau de a transforma societatea într-una mai bună, așa cum – de altfel – ne-o dorim cu toții. Îmi place să sfidez imposibilul. Colega și prietena mea, Camelia Donțu, îmi spune mereu: „iar’ te-ai băgat într-un subiect imposibil, dar e ok, ție așa iți place”. La mine nu există nu se poate!

Psihologia a rămas o pasiune. Cărțile de psihologie mă ajută foarte mult în meseria mea, să ințeleg contextul, dincolo de aparențe.

Din câte știm, tu ești din Brașov… Cum a început totul pentru tine?

Am cochetat cu presa dinainte să încep facultatea. Scriam articole la Pagina Liceenilor – o pagină dedicată elevilor, într-un ziar local din Brașov. În primii ani de facultate, am lucrat în presa scrisă și la un radio din Brașov. În paralel, am fost corespondent pentru Jurnalul Național.

Ca jurnalist de presă scrisă, am făcut o anchetă depre orfelinatele, construite prin acte de caritate, din Brașov.  Erau denumite case de tip familial – un concept bun, menit să revoluționeze ideea de orfelinat, dar am demonstrat că angajații abuzau unii copii orfani. A urmat o cercetare penală și subiectul a devenit național. Greutatea subiectului mi-a deschis ușa redacției PRO TV Brașov.

După câțiva ani în care am transmis știri de la Brașov, am trecut la nivelul următor, PRO TV București. PRO TV Brașov e temelia, m-a format, m-a crescut și mi-a structurat tot ceea ce știu și sunt acum.

„În spatele acelei derogări de împușcare a ursului, a stat – de fapt – vânătoarea de trofeu și nu rezolvarea problemelor oamenilor din Ojdula”

Astăzi, te vedem în cadrul campaniilor ”Inspectorul PRO”. Cum ai ajuns în echipă?

Am ajuns în echipa Inspectorul PRO după multă muncă. Jurnalismul de investigație mă împlinește. Aveam investigațiile „în sânge” încă de când eram la Brașov. La 24 de ani, am reușit să mă infiltrez în rețeaua de revoluționari de la Brașov, rețea care făcea rost de certificate false de revoluționar.

Am negociat, cu camera ascunsă, cu unul dintre membrii rețelei și m-a învățat tot ce trebuie să fac  pentru a obține ilegal un certificat de revoluționar, pentru 10 mii de euro. Atunci, Parchetul a început o anchetă și, până să-l aresteze pe individ în această cauză, a fost pedepsit pentru pornografie infantilă! A fost ireal când la perchezițiile informatice, procurorii i-au găsit în calculator zeci de fotografii în care abuza copii.

L-au reținut imediat și l-au condamnat pentru această faptă. Era în închisoare când a primit pedeapsa și pentru speța cu certificatele false de revoluționar. Și alți membri ai rețelei au fost arestați.

PRO TV a difuzat în cadrul emisiunii „România, te iubesc!” o serie de anchete despre mafia certificatelor de revoluționar obținute ilegal. Ca urmare a acestui caz legea a fost schimbată. 

Care e diferența dintre ce faceai înainte și ce faci acum?

Ani în șir am făcut știri la zi. Anchetele le făceam printre picături. Diferențele între știri și anchetele jurnalistice sunt substanțiale. Dar ambele sunt frumoase și crează dependență J

Cât timp îți ia să pregătești un material?

Asta depinde de la caz, la caz. Am avut o anchetă pe păduri la Inspectorul PRO pe care am documentat-o și am strâns dovezi un an! Cu două reportaje, am schimbat o lege! Târziu, dar am schimbat-o! Am arătat cum un versant din Parcul Național Rodna a fost tăiat ilegal, făcut rumeguș și apoi ars la propriu! Am arătat cum tocătura – că așa se numește – a ajuns la firmele austriece. Era un vid legislativ: tocătura se transporta pe avize cu care puteai căra, de exemplu, și pufuleți…

Practic, niște foi care nu erau înregistrate pe niciunde. Am demonstrat că Ministerul Mediului habar nu avea care este proveniența tocăturii. Revoltător este faptul că statul român mai dă și bani pe certificate verzi firmelor care folosesc în centrale rumeguș, fără să își fi pus vreodată problema că ar putea proveni din infracțiuni grave. Și noi am demonstrat asta. Astăzi, tocătura se declară în SUMAL, la fel ca lemnul! Pentru că așa este normal!

Să revin la întrebarea voastră: sunt rare cazurile în care anchetele noastre jurnalistice durează un an. Documentarea unui subiect și strângerea de dovezi durează 2 – 3 săptămâni. După finalizarea acesteia, într-o săptămână un subiect poate fi pe post. Noi lucrăm în paralel mai multe subiecte și așa reușim să ținem un ritm.

Te-a simțit vreodată în pericol?

Nu. Nu îmi este frică! Dar am avut parte de amenințări. Le-am gestionat însă bine. Pot să vă dau un exemplu amuzant. Am filmat înmormântarea unui interlop român, ucis în Spania. N-am făcut o știre clasică despre crimă, ci despre mafioții care au venit la înmormântare… După difuzare, unul din personajele certate cu legea mă sună… Mă înjură, mă amenință… L-am lăsat să zică vreo’ 5 minute… și, apoi, foarte calmă și râzând ușor, i-am răspuns: „nici tu nu mai ești ce-ai fost dacă mă ameninți la telefon! Altă dată, mi-ai fi rupt ușa. Direct!” A fost o replică absolut spontană, dar care l-a amuzat și pe el…

Cât de importante sunt conexiunile?

N-ai cum să supraviețuiești în această meserie dacă nu ai surse. Eu – recunosc – investesc foarte mult timp în acest capitol și îmi place. Este punctul meu forte: să îmi fac conexiuni.

În afară de partea profesională, este și latura socială. Întâlnești fel de fel de oameni interesanți de la care înveți, și înveți, și înveți… Unii mi-au devenit prieteni de suflet. Pandemia m-a afectat foarte tare, pentru că nu am putut să ne intâlnim. Totul era închis, iar la telefon nu prea poți să discuți cu sursele…

Ce ai schimbat, prin intermediul campaniilor pe care le-ai făcut?

Am schimbat legi, am mobilizat controale din partea autorităților și am mișcat anchete penale. Însă – poate – cel mai important aspect este că noi, jurnaliștii, reușim să schimbăm mentalități. Îi determinăm pe oameni să își ceară drepturile. Îi învățăm să aibă curaj și să acționeze, dacă se simt nedreptățiți. Dacă din toți cei care se uită la un reportaj de-al meu, doar unul înțelege asta, pentru mine, este deja o luptă câștigată. Știu însă sigur că numărul acestor oameni este mare.

Povestea cu ursul Arthur a ajuns peste hotare. Povestește-ne un pic despre realizarea anchetei…

Știu că mulți oameni au fost impresionați când au aflat că, în săptămâna Paștelui, mi-am lăsat familia, am lăsat pregătirile de-o parte și am plecat la filmare! Pentru mine, nu e nimic neobișnuit. Acesta este normalul meu de când am început cariera de jurnalist.

Ancheta ursului Arthur a fost, cap – coadă, o muncă de echipă, împreună cu investigatorii de mediu de la Agent Green. Până și pe teren, am mers împreună. Am lucrat în echipă și cred că am reușit să demonstrăm că, în spatele acelei derogări de împușcare a ursului, a stat – de fapt – vânătoarea de trofeu și nu rezolvarea problemelor oamenilor din Ojdula – localitatea în care urșii coboară! Cine a urmărit reportajele, a înțeles asta. Suspiciuni reies și din documente. De aceea, DNA are o anchetă.

Care sunt piedicile de care te lovești cel mai des, atunci când faci o campanie?

Minciunile autorităților. În loc să facă ceva să corecteze situațiile, nu știu cum să se concentreze mai tare să ne mintă… Faza este că ne prindem… 

De ce resurse e nevoie?

Îmi zicea un prieten: când nu mai poți, învață să te odihnești, și să nu renunți! Eu știu de ce am eu nevoie: de odihnă, de armonie, de iubire, de prieteni, de pisica mea, de clipe de calitate și caut mereu să construiesc asta în jurul meu, pentru că este ceea ce mă ajută să merg mai departe.

Ce ne pregătiți pentru Inspectorul PRO?

Avem în lucru mai multe anchete despre ce mâncăm, despre produsele de igienă corporală, despre fonduri europene necheltuite. Ne lovim de primari și alte autorități care fug de noi, încă dinainte de a le deschide ușa biroului. Pur și simplu, află că suntem în localitate înainte să ajungem la ei. Mi s-a întâmplat asta de mai multe ori. Vă invităm să ne urmăriți la Știrile PRO TV, de la ora 19, și pe pagina noastră de facebook Inspectorul PRO. Veți găsi acolo toate reportajele pe care le-am făcut. Vă așteptăm cu sfaturi și ponturi. Suntem o echipă unită din care mai fac parte Camelia Donțu, Andreea Dăscălescu și, coordonatorul nostru, Romeo Diaconescu. Doar împreună reușim să ducem totul la bun sfârșit.

Ultima oră
Pe aceeași temă