» O profesoara de limba franceza, de etnie roma, isi povesteste lupta dusa cu prejudecatile majoritarilor. Maturizata de experiente diverse, Elisabetei Constantin nu ii mai pasa astazi ca femeile inca isi feresc suspicioase gentile cand ea se afla in metrou sau ca in magazin atrage ca un magnet privirile sfidatoare.
Elisabeta s-a nascut in urma cu 33 de ani la Caransebes, intr-o comunitate traditionala de caldarari. Cand a inceput sa constientizeze faptul ca traieste diferit fata de majoritari era deja adolescenta, iar semnele deveneau evidente: la varsta cand tinerii neromi obisnuiau sa mearga la discoteca, ei ii era interzis. "Eram educata intr-o familie traditionala, in care mi se spunea ca trebuie sa respect niste reguli, iar aceste reguli constau in faptul ca eu voi avea un alt statut, ca ma voi casatori musai cu un rom si ca nu pot sa fac ce fac fetele nerome. In nici un caz sa merg la discoteca", rememoreaza Elisabeta.
Inventivitatea tipica tineretii i-a furnizat insa o alternativa-compromis, materializata in inventarea conceptului de camera-discoteca: "I-am cerut mamei sa ma lase sa fac discoteca acasa si a fost de acord. Reuseam sa simulam atmosfera de acolo, insa intr-o oarecare masura – baietii nu veneau". Elisabeta Constantin se defineste drept o "fire sensibila" care a resimtit acut efectele discriminarii. Totusi, postura ingrata in care s-a format i-a permis sa traga singura o dubla concluzie, pentru care institutele specializate in sondaje de nisa ar fi mobilizat resurse infinit mai multe: marele prejudiciu provocat de discriminare ar fi acela ca majoritarii nu-ti dau sansa sa arati ceea ce poti. Ca te catalogheaza dupa experienta altora si analizeaza dupa memoria colectiva care lucreaza cu stereotipuri.
"Cine suntem noi, romii?"
In ciuda obstacolelor care au maturizat-o, parcursul Elisabetei evadeaza din chingile stereotipe ale destinului tragic de telenovela. In cei 33 de ani de viata tanara femeie a cunoscut multe – si oameni. si situatii-limita. Iar intre cele multe a cunoscut norocul. "stii care a fost sansa mea? Mi-am dat seama ca e ceva care ma deranjeaza. Ulterior am identificat buba. Stigmatul etnic era de vina", isi descrie Elisabeta revelatia care a schimbat-o radical.
Al doilea punct de inflexiune a survenit, in viata tinerei profesoare, o data cu admiterea la facultate, in Timisoara, la sectia de teologie-franceza. Acolo, in anul trei, are sansa frecventarii unui curs de antroplogie, tinut de o "femeie extraordinara" care o initiaza in stiintele sociale. Iar norocul care tocmai daduse peste ea pluseaza din nou: studenta derutata primeste raspunsuri ravnite la dileme de care ar fi fost oricand bucuroasa sa nu fie bantuita: "Aveam nevoie de raspunsuri. Cine suntem noi, romii? De ce suntem diferiti? De ce acasa ni se spune ceva si cand iesim afara, printre prieteni, e cu totul altceva? Pe toate mi le-am explicat cu ajutorul stiintelor sociale", explica femeia.
"Nu-mi doresc dependenta financiara de barbat"
Discutia se poarta intr-o cafenea. Atmosfera este relaxanta, dialogul curge singur, iar dragostea devine subit subiect pe agenda: "Cu cine te-ai maritat?" "E un moment in viata mea de care ma mandresc", raspunde razand Elisabeta. "Ma consider norocoasa ca am fost casatorita cu un nerom. Dragostea nu are a face cu etnia. Se intampla sa te indragostesti de cineva care nu are aceeasi etnie cu tine, iar tu nu alegi asta. si aici intervin probleme. De cele mai multe ori familiile incearca sa distruga relatia si, din pacate, reusesc."
Chiar daca mariajul cu un majoritar s-a destramat ulterior, Elisabeta pastreaza incantarea sansei de a fi avut un sot foarte destept, un roman care a respectat-o. Un lucru firesc, in general, dar care pentru o fata crescuta intr-un camin traditional de caldarari echivala cu evadarea unui condamnat pe nedrept. "si voi, ca si mine, ne luptam cu o societate patriarhala, eu mai mult decat voi. Nu-mi doresc dependenta financiara de un barbat, consider ca trebuie sa aiba si ea dreptul la cariera", suna motoul de viata al acesteia.
Oglinda islamica
Solicitudinea Elisabetei faciliteaza exhibarea unei curiozitati care, in societatea de astazi, ramane inca suspendata la nivelul glumelor deocheate. "Ai simtit ca te-au curtat barbatii neromi doar fiindca esti mai inchisa la culoare, stiut fiind faptul ca in randul majoritarilor circula vorba ca femeile rome ar fi mai senzuale?" "Tot ceea ce e diferit, te atrage", pareaza prompt Elisabeta. "Barbatii vor mai degraba o femeie roma la CV, da bine. Se mandresc cu asta. Cred ca experientele erotice ale barbatilor cu femeile rome nu sunt asa stralucite, dar da bine. Eu m-am ferit de asta."
Experienta rara a interactiunii cu doua lumi aproape paralele i-a relevat Elisabetei Constantin profilul si pozitia sociala exacta a femeii rome. Fara pretrentia rigorii stiintifice, "studiul" experimental al tinerei da ca similare caznele femeii rome cu ale celei musulmane: "Vorbim despre societati traditionale, or, in societatile traditionale lucrurile sunt clare. Trebuie sa respecti. Nu te intreaba nimeni daca vrei sau nu. Depinde de tine daca esti mai razvratita… De pilda, mama a fost prima femeie din comunitate care si-a taiat parul. Parul reprezinta noroc, iar taiatul lui era o forma de pedeapsa. Femeii care isi insela barbatul i se taia parul".
"Rai sunt intotdeauna ceilalti"
Printre certitudinile de capatai ale Elisabetei Constantin, complexul de a fi rom ocupa un loc de top. El este asociat scaderii stimei de sine, ce ar produce un comportament atipic si condamnat in societate: persoana stigmatizata isi face un tic din a interpreta totul in defavoarea sa, pana si in cazurile in care gesturile majoritarului sunt inofensive, in nici un caz discriminatorii. "Trebuie sa luptam impotriva stigmatului, atat noi, cat si majoritarii. Identitatea este o forta, noi nici nu de dam seama de asta. Iti da un scut, niste repere", isi continua Elisabeta rationamentul. "Ochiul" format o face sa conchida ca discrimnarea are forme mai suportabile in orasele mici, unde oamenii se cunosc.
"De pilda, eu, cand m-am mutat in Bucuresti, am avut probleme cu cazarea. Nu-mi inchiria nimeni o casa. Toata lumea ma privea cu suspiciune. Viata e dura, dar nu imi mai pasa. Nici nu mai observ ca in metrou oamenii se uita la mine de sus pana jos, ca femeile isi feresc gentile, sau ca in magazin vanzatoarele ma privesc banuitor." Apoi conchide: "stii care-i problema noastra? Faptul ca avem o parere buna despre noi, iar rai sunt intotdeauna ceilalti, fie ei romi, olteni, moldoveni sau unguri".
Stii care-i problema noastra? Faptul ca avem o parere buna despre noi, iar rai sunt intotdeauna ceilalti, fie ei romi, olteni, moldoveni sau unguri". Elisabeta Constantin
