Alături de Francis Ford Coppola, de George Lucas şi de Martin Scorsese, Steven Spielberg e unul dintre cei patru copii teribili ai Hollywood-ului anilor 1970, un liant între Noul Hollywood şi revigorarea cinematografiei americane ca industrie creatoare de mari naraţiuni destinate consumului mondial.
Anii 1950 au găsit industria americană de film în criză. Vechile reţete nu mai funcţionau pentru noua generaţie, care încerca să se elibereze de efortul uman şi material de susţinere a celui de-Al Doilea Război Mondial într-un mod boem, hedonist. Pentru tinerii noii epoci, a viziunilor new-age şi a libertăţii sexuale, eroii civilizatori, acrobaţii prohibiţiei şi luptătorii anti-mafie, familia, împlinirea casnică într-un mediu curat din punct de vedere moral, toate aceste semne ale Epocii (hollywoodiene) de Aur nu mai puteau fi purtătorii semnelor unei conştiinţe emancipate, conştiinţa generaţiei Beat sau a subculturii hippie.
O altă problemă pentru Hollywood era dată de apariţia televiziunii. Această nouă ramură media putea întreţine mai uşor şi mai ieftin nevoia umană de a evada din realitate prin ficţiune filmică: posibilul spectator nu trebuia să (mai) facă efortul de a ajunge la un cinematograf şi de a cumpăra un bilet, iar de cealalată parte, costurile de producţie nu erau mari şi puteau fi obţinute produse de calitate, dintre care unele stau în picioare şi astăzi ca exemple de realizare cinematografică inspirată, în genul filmului de acţiune construit cu resurse modeste (Duel al lui Spielberg, de exemplu).
