Pe lângă multe alte drepturi pe care le are bucureşteanul, în acest weekend se mai adaugă şi cel de a vedea filme bune difuzate maselor largi, populare, în cadrul unui festival devenit un autentic hit al primăverii: One World Romania.
Manifestarea vă oferă 50 de documentare legate de tot soiul de evenimente mai mult sau mai puţin fericite pe care le-a trăit planeta noastră în ultimul an: revoluţii, mişcări, lupte de eliberare, proteste, migraţie, alegeri, discriminare, dictatură, crimă, abuzuri, război, exterminare, exploatare şi câte şi mai câte alte întâmplări care fac palpitante jurnalele de ştiri. Pentru că, după cum a explicat directorul festivalului One World Romania, regizorul documentarist Alexandru Solomon, echipa s-a constituit într-un fel de „poliţie” a filmelor documentare, filmele din program au fost împărţite nu pe secţiuni, ci pe „secţii”. Aşa se face că veţi putea alege documentare din secţia Penală, secţia Muncă şi răsplată, secţia Paşapoarte, secţia Minori şi bătrâni, secţia Revoluţii online, secţia Probleme de familie, secţia Activişti şi indignaţi, secţia Politică, la care se adaugă cea dedicată cinematografului albanez şi o retrospectivă a filmelor regizoarei Jeniffer Fox.
Proiecţiile au loc în cele două săli ale Cinematecii, Eforie şi Union, la cinema Corso de pe bulevardul Elisabeta şi la Noul Cinematograf al Regizorului român din cadrul Muzeului Ţăranului Român. Alexandru Solomon ne-a recomandat câteva dintre filmele pe care le puteţi vedea în acest weekend.
„Acesta nu este un film” este ultima creaţie cinematografică a regizorului iranian Jafar Pnahi, realizat înainte de a intra în închisoare. El a fost condamnat la 6 ani de puşcărie şi i s-a interzis să facă filme timp de 20 de ani. De aceea, şi-a intitulat ultima creaţie „Acesta nu este un film”. „Când coafezele n-au ce face, se tund una pe alta”, glumeşte regizorul care este propriul personaj în pelicula-manifest care a ajuns la Cannes pe un flash-drive ascuns într-o prăjitură. „Ce-i rămâne de făcut unui regizor după ce i s-a interzis să facă film? Ce altceva ar putea deveni un film atunci când nu are voie să fie film?”
„Planeta Kirsan” prezintă un dictator care a impus şahul ca disciplină obligatorie la şcoală. Imediat dupa instalarea la preşedinţie în 1993, Kirsan Ilyumzhinov, fost campion de şah, a decretat includerea acestui sport în strategia naţională de educaţie a ţării. Şahul a intrat astfel în programă, devenind materie de studiu obligatorie în primii trei ani de şcoală, parte a unui program de transformare a Calmuchiei în viitoarea „Capitală Mondială a Şahului”.
„Vise la conservă” dezvăluie drumul parcurs de o conservă de ravioli cu carne. Acest banal produs îşi începe traseul în Brazilia – unde se extrage minereul pentru tinichea -, traversând apoi toată Europa, ajungând şi în România, unde sunt tăiaţi porcii. Fiecare ţară contribuie cu câte un ingredient, fiecare muncitor vorbeşte despre visele şi momentele cele mai importante din viaţa lui.
