Ospăţul anual al înfometaţilor de teatru se apropie de sfârşit, prilej cu care vă facem câteva recomandări pentru finalul festinului, propunându-vă câteva spectacole venite din capitala Banatului.
Nu-i aşa că premiul Nobel adjudecat de Herta Müller în 2009 a fost un autentic prilej de mândrie patriotică? Sigur că ne despart nişte nuanţe. Scriitoarea a candidat la Nobel din partea Germaniei, şi nu a României, este o prozatoare de expresie nemţească şi nu scrie precum Nică a lu Ştefan Apetrei din Humuleşti şi, ca să îi încântăm pe cârtitorii de serviciu, nici nu a mâncat salam cu soia. (De fapt, în perioadele în care era interogată sistematic de Securitate au aflat băieţii cu ochi albaştri şi ce lapte a supt de la sânul mamei.) Dar e fata noastră, ce mai! Ei bine, iată că pentru prima dată scrierile doamnei Herta Müller au fost transpuse în teatru şi acest demers a fost înfăptuit de un regizor intrat deja în cartea de istorie a teatrului.
Este vorba de Niky Wolcz, actor, regizor, profesor universitar, colaborator apropiat al lui Andrei Şerban, alături de care predă la Columbia University. El a pus în scenă la Teatrul German de Stat din Timişoara, scrierile din volumul “Ţinuturile joase” al Hertei Müller, carte în care sunt evocate amintirile autoarei din România comunistă. Din sinopsisul de pe site-ul FNT aflăm că povestea începe cu „copilăria ei petrecută într-un sat şvăbesc din Banat. Ani mai târziu, autoarea îşi pierde locul de muncă la o fabrică din Timişoara din cauză că refuză să colaboreze cu Securitatea. Din pricina atitudinii sale vehemente împotriva regimului comunist, este supusă multor presiuni. În 1987 emigrează în Germania. Experienţele copilăriei trăite în micuţa comunitate şvăbească din Banat şi cele ale tinereţii petrecute în România comunistă constituie în continuare unele dintre motivele centrale ale creaţiei literare a Hertei Müller”. Spectacolul „Ţinuturile joase” poate fi văzut în această seară, de la ora 18.00, la Teatrul Odeon, iar pentru aceia dintre dumneavoastră (cei mai mulţi, cu siguranţă) care nu au mai găsit bilete, recomandăm călduros un drum la Timişoara, căci turismul cultural se practică peste tot în lume şi merită încurajat.
Mihai Măniuţiu şi László Bocsárdi
Ştim că pe final de festival pe toţi spectatorii îi apucă hărnicia (ca şi pe politicienii aflaţi la sfârşit de mandat), aşa că vă mai recomandăm repede-repede câte ceva. Tot din Timişoara, dar de data aceasta de la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”, vine spectacolul “Viaţa e vis”, după Calderon de la Barca, în regia lui Mihai Măniuţiu, despre care vă spunem câteva lucruri citând, din nou, site-ul FNT: “O piesă-parabolă despre destin şi liber-arbitru, despre aparenţă şi esenţă, despre evaziune şi realitate. Regele Basilio visează că fiul său, Segismundo, va fi un monstru. Ca să preîntâmpine împlinirea profeţiei, îl izolează. Băiatul creşte singur, ca un animal, plin de ură şi de resentimente – şi devine, într-adevăr, monstrul din coşmar. Savant nebun, regele Basilio face un experiment: îşi aduce fiul narcotizat la palat, iar când acesta se trezeşte, îl înştiinţează că toată viaţa lui de până atunci a fost un vis, că nu a fost adevărată. Fiul urăşte şi ucide, însă învaţă ceva nou: iubirea. Prin succesive iniţieri, Segismundo află că totul este o iluzie şi că omul îşi poate alege visul pe care vrea să-l trăiască” .
Spectacolul îl are cap de afiş pe minunatul artist Marian Râlea, distribuţia fiind conturată mai departe de actori de top ai scenei timişorene, precum Ion Rizea şi Claudia Ieremia. “Viaţa e vis” poate fi văzut astăzi, de la ora 21.30, la Operă.
Tot de la Timişoara a venit la FNT o propunere care ar umple Uniunea Europeană de mândrie: un regizor ungur a pus în scenă un text franţuzesc în nemţeşte, având în distribuţie un oltean. Este vorba de “Neînţelegerea” de Albert Camus, regizat de Bocsárdi László, la Teatrul German de Stat din Timişoara, avându-l ca special guest star pe Sorin Leoveanu, care a luat anul acesta premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la Gala UNITER, pentru măiastra interpretare din “Caligula”, spectacol montat de acelaşi regizor la Teatrul Naţional din Craiova. Cei care vor să vadă acest spectacol o pot face pe 3 noiembrie, la ora 21.30, şi pe 4 noiembrie, la ora 18.00, la Opera Română. Iar cei care nu au mai găsit bilete mai au o şansă mergând la Timişoara. Turismul cultural va fi până la urmă cheia cu care se va deschide către lume eterna şi fascinanta Românie.
