Pelicula care a stârnit atâtea valuri, premiată la Cannes pentru scenariu şi pentru actriţele din rolurile principale, „După dealuri“, 0 regia lui Cristian Mungiu, va apărea în librării pe DVD începând cu data de 29 martie. Un booklet cu fragmente din comentariile şi recenziile cele mai relevante despre filmul inspirat din cazul Tanacu este inclus în ediţia premium a DVD-ului.
În „Dilema veche“ din 21-27 martie, Andrei Pleşu a scris despre „După dealuri” astfel: „Am văzut, în cele din urmă, filmul lui Cristian Mungiu. Acum mai bine de două săptămâni. Şi nu mă pot desprinde de apăsarea lui, de jetul de noroi din final, de tragicul lui molcom, aproape «normal», semn inconfundabil al «lumescului». […] Rareori un film mi-a dat de gândit cum mi-a dat de gândit filmul lui Cristian Mungiu. Lipsit de orice «poantă» şmecheră, de orice abuz ideologic, de orice subtext sentenţios, el te urmăreşte, mut şi compact, ca o întrebare insolubilă. E o perfectă descriere a abisului cotidian, un sobru punct de pornire pentru căutarea orizontului”.
Bonus: câteva secvenţe căzute la montaj
În broşura care conţine fragmente din cele mai relevante comentarii despre film apărute în presa românească şi internaţională este inclus şi un comentariu al lui Horia-Roman Patapievici:
„Mediocritatea este enorma tramă a acestei drame care e tragedie nu prin moartea Alinei, care rămâne banală şi mediocră, ci prin condamnarea care apasă asupra întregii lumi pe care o zugrăveşti. Această condamnare nu e o judecată morală: ea vine din precizia artei tale, care e necruţătoare cu ce zugrăveşte, cu o perfecţiune îndepărtată şi distantă, de Judecată de Apoi, care pune şi mai pregnant în lumină caracterul sinistru, mediocru, neisprăvit şi nemântuit al acelei lumi, care, de fapt, e nemântuibilă prin faptul că totul, în ea, se îneacă de insignifianţă. […] Iar din acest concert magnific şi sinistru al incompetenţei tuturor — din care ne extragem toţi sentimentul superiorităţii, făcând mişto de toţi şi toate cu un geniu incomparabil, care ne e propriu, şi care ne condamnă pe toţi, mai devreme sau mai târziu, dacă ne lăsăm în voia lui, la moarte prin mediocritate şi insignifianţă — din acest concert al incompetenţei România moare, şi noi o dată cu ea” .
Booklet-ul cu opinii şi comentarii este ataşat unui pachet care conţine două DVD-uri, unul cu filmul şi celălalt cu materiale video suplimentare: 12 dintre secvenţele neincluse în montajul final, un masterclass al regizorului Cristian Mungiu susţinut la Forum des Images din Paris, un making of despre cum se realizează un film în plan-secvenţă, interviuri, precum şi o serie limitată de cartoline cu fotograme din film.
Tanacu
Moartea Irinei Cornici survenită în condiţii dubioase la Tanacu a reprezentat la vremea ei un subiect de presă ”gras”. Toate ziarele şi toate televiziunile s-au grăbit atunci să arunce cu piatra în ceea ce numeau ”practicile medievale” ale mânăstirilor româneşti. Educată însă la şcoala BBC-ului, a unei prese echidistante şi fără umori, Tatiana Niculescu Bran a făcut o cercetare serioasă la faţa locului, în urma căreia au apărut două romane documentare: ”Spovedania la Tanacu” şi ”Cartea judecătorilor”. ”Cazul Tanacu era deja celebru când m-am apucat eu să scriu despre el”, a declarat mai târziu autoarea romanelor non-ficţionale amintite. ”Cumva, celebritatea aceasta prea uşor câştigată m-a făcut să mă gândesc că lucrurile s-ar putea să fie mai complicate decât păreau, mai puţin spectaculoase decât erau descrise în ziare, dar cu atât mai serioase. Celebritatea era un efect al tabloidizării, al isteriei şi al unei frenezii anticlericale grozave, care a întunecat multe minţi. A fost o celebritate tristă şi profund deformatoare. În cele două cărţi am mers contra ei, pentru că aşa m-au condus faptele reale.”
Pe scurt, autoarea nu a dat verdicte şi nu a emis judecăţi. Este exact ceea ce şi-a propus şi Cristian Mungiu să facă în pelicula sa. În caietul de presă al filmului, Cristian Mungiu mărturiseşte: „Ce am apreciat în primul rând la cărţile Tatianei era tocmai că nu dădeau sentinţe, nu stabileau vinovaţii, nu identificau responsabili – doar povesteau ce s-a întâmplat, făcând-o într-o manieră frustă şi echilibrată – bbc-istă, aş zice. Iar mie personal mi s-a părut că aş putea face un film pe tema asta în momentul în care am simţit că pot să mă desprind de povestea reală. În final, scenariul meu nu este despre ce s-a întâmplat în 2005, iar personajele nu încarnează defel pe acel părinte şi pe acele maici. E o ficţiune în care am încercat în mod deliberat să nu ţin cont şi să mă îndepărtez de povestea reală”.
Pachetele premium cu „După dealuri” vor fi disponibile începând cu 29 martie, mai întâi la librăriile Cărtureşti-Verona, Humanitas-Cişmigiu şi Librarium din Bucureşti, apoi şi în alte locaţii – pachetul putând fi comandat şi online, de pe www.dupadealuri.ro.
