În România, parcă nici nu s-ar organiza alegeri europarlamentare. Nicio temă majoră despre viitorul Uniunii Europene nu este urcată pe portativul de campanie electorală. De ce suntem ocoliți? Cum vrem noi să arate Uniunea de state suverane? De ce nu suntem la fel de egali ca și ceilalți europeni? Putem ajunge din urmă statele care n-au fost vândute la Ialta?
PNL și PSD au comasat alegerile locale cu cele europarlamentare, doar pentru a stopa ascensiunea AUR. Dar ce vină au electorii celor două partide că li s-a tăiat dreptul de ști ce fel de cetățeni europeni vor fi?
Preocupările majore ale politicienilor sunt mai degrabă legate de funcțiile administrative ale trimișilor în cursa alegerilor locale, decât de viziunea geopolitică a unei țări aflate în mijlocul unor cruciade. Nu auzi nimic decât despre administrație, modele de succes, atragere de fonduri europene. Nici pâs despre autocratismul unor primari, care amenință și adună cu japca voturile asistaților social sau ale minoritarilor.
Campania electorală – așa-zisul proces democratic, prin care alegătorii decid singuri pe cine votează – este martora tăcută a violării oricărui principiu al statului de drept.
Există primari care cheamă la ordin și-i amenință chiar și pe cei care dau like-uri adversarilor politici. Unii aleși, uitați în post, se cred jupâni. Acționează ca tartori. Asmut Poliția locală, șicanează susținătorii adversarilor. Amenință. Varsă foc. Scuipă venin. Nimeni nu le poate face nimic, fiindcă au protecție de la centru.
La nivel național, s-a instituit o castă a privilegiaților! A celor care nu pot fi învinși pe tărâm democratic. Statul e slab. Instituțiile de control sunt fragile, conduse de protectorii acestor tip de dictatori locali, obișnuiți să dea birul stăpânirii din umbră.
Cum au reușit să se înfeudeze? Plătind peșcheșul Înaltelor Porți din Păduri și structurilor de putere centrală. Au averi uluitoare. Înainte, li se spuneau baroni. Azi, sunt latifundiari democratici. Atât de îmbuibați, de nu știu cum e corect: să porți „pana de vulpe” LA pălărie sau PE pălărie?
Dacă îndrăznești să le spui că votezi împotriva lor, trimit staborul să te învețe minte!
Asta nu se vede și nu se știe la nivel central. Înfeudații și-au făcut stat în stat. Sunt niște noi Pavel Ivanovici Cicikov (personajul principal din opera “Suflete moarte” a lui Gogol), în căutare de suflete moarte. A se citi: de votanți prin cimitire!
Pentru cei cărora literatura rusă le pute, dezvăluim că personajul fictiv era un moşier interesat de cumpărarea ţăranilor morţi, pe care boierii nu-i declarau. Înainte de a-i fura unei mătuși averea, personajul era vameș. Lucra la stat. Dat în gât de un coleg, a trebuit să plece. Ulterior, a colindat feudele medievale rusești. Cumpăra suflete moarte ale țăranilor, pe care le ipoteca statului pe bani frumoşi. Proprietarii de iobagi trebuiau să plătească statului dări și pentru lucrătorii morți. Nu-i declarau.
Parcă seamănă cu electoratul captiv de sub lespezile de piatră, nu?
În România, tensiunea e legată de cum să fie legați șerbii de glia latifundiarilor democratici, nu de viitorul țării, ca parteneră egală a celorlalte state din UE.
Păi, are România vreo idee proprie legată de viitorul concernului de state europene?
Acum, la modul serios, dacă ar fi să se dezbată și la noi agenda publică a Bruxelles-ului, despre ce s-ar vorbi în spațiul public? Cât carbon mai trebuie să rămână în atmosferă? De ce noi închidem minele, când nemții le redeschid? Înțeleg paurii mei din Banat, deveniți fermieri, Green Deal-ul ca pe o minune sau ca pe un păcat al tripoului neomarxist din Altiero Spineli?
O temă în acord cu new-wave-ul bruxelles ar fi dezbaterea dintre binar și nonbinar? Între Così fan tutte și coasa de tuțe? Educația sexuală în grădinițe sau religia în școli? Despre cercetarea secretă a Marelui Stat Major, potrivit căreia 14 % dintre adolescenții români nu știu ce gen au? Sau despre armata (ne)obligatorie? „Dacă vreau să devin mai disciplinat, mă angajez într-o corporație, nu mă apuc de tras cu AK-47,” zicea un tânăr recrut, citat de Hotnews.ro
A tăcea și a fi ascultător la dictările stăpânilor pare a fi actul de perenitate politică. Când nu superi, nu ești luat în serios. Nu contezi. Mai bine stai în fundul clasei, decât să ridici mâna din prima bancă. Așa cred liderii români că e mai sănătos.
Dacă, totuși, ar mai fi importantă talpa țării, iar televiziunile și-ar trece peste păcatul încasărilor cu nemiluita din bugetele de campanie, s-ar mai dezbate și preocupările arzătoare ale celor mulți. Cum ar fi: de ce subvențiile agricole la hectar sau pentru animale nu sunt la fel ca-n țările occidentale? Cât ne mai trebuie să ajungem din urmă vestul, la nivel salarial? De ce avem dubla măsură a produselor în supermarketuri? Acestea ar fi preocupările românilor, nu despre ridicarea gradului de protecție a moliei sau a gândacului de autostradă. Cât despre schimbarea misiunii Gretei Thunberg, care nu mai luptă împotriva încălzirii globale, ci doar pentru drepturile refugiaților din Gaza, îl lasă rece pe Badea Ion. De ce unele peturi de bere la kil intră-n atelierul de reciclare și altele nu? Cam asta e preocuparea lucrătorului la sat. Țăranii lui Moromete au plecat de mult, fie înspre Vest, fie spre țintirim. Deh, unii primari îi scot la votare – ca altădată oltenii, cearșafurile-n geam – să arate puterea “votului democratic.”
Vocile lumii
“Din bezna mlăștinoasă a lumii ruse, apare un aventurier falit, dar inspirat, Cicikov, care are ideea de a se îmbogăți pe seama achiziționării sufletelor moarte. După cum se știe, în secolul XVIII, proprietarii de iobagi trebuiau să plătească dările la stat și pentru cei morți, ca și cum ar fi vii. Ca să-i scutească de povară, Cicikov îi convinge să-i vândă acele suflete moarte. Pentru respectivele achiziții, Consiliul de Tutelă îi oferă câte două sute de ruble pentru fiecare suflet,” scrie Revistatimpul.ro
