Când ministrul de externe al Armeniei a zburat săptămâna trecută la Moscova într-un tur diplomatic în căutarea unei încetări a focului în războiul împotriva Azerbaidjanului vecin, trupele inamice avansaseră la doar 65 km de ținta lor principală: un drum critic care leagă țara sa de teritoriul disputat Nagorno. -Karabakh. Scrie Financial Times.
În momentul în care încetarea focului a intrat în vigoare cinci zile mai târziu, în urma discuțiilor de la Washington, imaginea era și mai sumbră: trupele azere se aflau la doar 30 km de trecătorul sinuos de munte și se aflau în raza de acțiune.
Acel progres rapid al forțelor azere este doar unul dintre multele motive pentru care încetarea focului – a treia încercare de armistițiu mediat la nivel internațional de când au izbucnit luptele în urmă cu o lună – s-a prăbușit după câteva minute într-o salvare de foc de artilerie.
Susținută de echipamente militare mult superioare și de o flotă aeriană de drone israeliene și turcești care a cauzat pagube majore tancurilor armene, apărării aeriene și armelor grele, armata azerbaidjană a realizat câștiguri semnificative în ultimele două săptămâni, capturând terenurile din jurul Nagorno-Karabakh ocupate anterior de către forțele armene.
„Armenii au fost prinși cu picioarele plate”, a declarat pentru FT Jack Watling, cercetător la Royal United Services Institute, un grup de reflecție pentru apărare din Marea Britanie. „O parte folosește armament modern, iar cealaltă folosește armament din anii 1970 și 1980”.
Regiunea muntoasă Nagorno-Karabakh se află în interiorul Azerbaidjanului, dar este populată de etnici armeni și a fost controlată de o administrație susținută de Yerevan de la un război din 1994, Armenia capturând aproximativ 7.000 km pătrați de teritoriu azer, la sud și la vest de regiune.
În sud, între Nagorno-Karabakh, granița cu Iranul și teritoriul suveran armean, Azerbaidjanul a avut cel mai mare succes în ultimele săptămâni, avansând rapid peste regiunea plană, slab populată, unde superioritatea sa aeriană a fost cea mai eficientă.
„Ceea ce vedem este că a existat un factor de invincibilitate pe care Armenia a încercat să îl propage de-a lungul mai multor ani. . . dar s-au bazat prea mult pe vechea doctrină și gândire militară: tancuri, artilerie grea și fortificații. Ne-a amintit pur și simplu de cel de-al doilea război mondial ”, a declarat pentru Financial Times Hikmet Hajiyev, consilier pentru politică externă al președintelui Azerbaidjanului, Ilham Aliyev. „În schimb, forțele mobile, tehnologia dronelor și o abordare modernă au fost aplicate de noi.”
În timp ce lipsa observatorilor internaționali și revendicările conflictuale de propagandă fac dificilă urmărirea liniei frontului, dovezile video despre orașele și satele capturate împărtășite de Baku și analiza de către experți militari sugerează că Azerbaidjanul a câștigat aproape 1.500 km pătrați de teritoriu controlat anterior de forțele armene. Erevan a susținut marți că Azerbaidjanul își bombardează granița.
“Da, inamicul are succes în anumite sectoare și s-a apropiat de [granița de sud a Armeniei], dar situația nu este critică”, a declarat luni purtătorul de cuvânt al ministerului apărării din Armenia, Artsrun Hovhannisyan.
Azerbaidjan, cheltuieli militare de 24 de miliarde de dolari
Alimentate de miliarde de dolari în vânzări de petrol și gaze, cheltuielile militare ale Azerbaidjanului în ultimul deceniu au totalizat 24 de miliarde de dolari, potrivit datelor de la Stockholm International and Peace Research Institute. Armenia a cheltuit 4.7 miliarde de dolari în aceeași perioadă.
Înainte de izbucnirea luptelor pe 27 septembrie, Azerbaidjanul se lăuda cu de două ori mai multe avioane militare decât Armenia, mai mult decât dublul numărului de lansatori de artilerie și cu zeci de drone armate. Armenia folosește în principal sisteme de apărare aeriană din epoca sovietică care nu sunt integrate cu radarul modern pentru a viza dronele.
“Azerbaidjanul a reușit să cumpere arme din Israel, Rusia și Turcia pentru a obține un avantaj militar substanțial”, a declarat Michael Kofman, directorul Programului de studii pentru Rusia al CNA, un centru de cercetare a securității naționale din SUA.
Dovezile prezentate de Azerbaidjan, dar contestate de Armenia, sugerează că o „dronă suicidă” a Haropului israelian a distrus una dintre bateriile de rachete aeriene S-300 ale Armeniei la sfârșitul lunii septembrie. Azerbaidjanul s-a bazat, de asemenea, mult pe dronele armate TB2 vândute de Baykar, o companie de apărare deținută de ginerele președintelui Turciei Recep Tayyip Erdogan, Selcuk Bayraktar și familia sa, pentru a distruge zeci de tancuri armenești.
„A avea echipament militar de înaltă tehnologie nu este același lucru cu a-l utiliza corect”, a spus Watling pentru FT. „Având în vedere competența pe care o manifestă acum, este evident că au primit niveluri semnificative de sfaturi din partea Turciei”.
