Seria de filme „Liceenii” a fost şi încă este, fără îndoială, una dintre cele mai de succes producţii cinematografice din România. Două decenii mai târziu, realităţile din liceele româneşti s-au schimbat şi la fel şi preocupările celor tineri. Aşa a apărut „Liceenii… în 53 de ore şi ceva“, după un scenariu semnat de acelaşi George Şovu împreună cu regizorul filmului, Adrian Popovici. De mâine, 4 noiembrie, în cinematografele din toată ţara.
O poveste cu şi despre tineri ce poartă amprenta realităţii actuale a problemelor cu care se confruntă liceenii ultimelor generaţii: dragoste, bani, influenţă, droguri. Acţiunea se dezvoltă pe mai multe planuri, personajele, bine conturate, se încleştează în conflicte, se regăsesc în iubire şi se trezesc în situaţii ce par uneori disperate. Punctul de plecare al acţiunii îl constuie o crimă – aşa că abundă momentele dramatice, împletite cu o considerabilă doză de suspans. Filmul se bucură de o distribuţie de excepţie: Ioana Blaj, Cristian Popa, Alexandru Potocean, Claudiu Bleonţ, Andi Vasluianu, Diana Dumbravă, Vlad Rădescu, Lavinia Şandru, Crina Semciuc şi alţi actori apreciaţi.
Provenit dintr-o familie care se confruntă cu greutăţi majore – tatăl decedat de puţin timp, în urma unui accident, şi mama alcoolică – personajul principal al filmului, Alex (Cristi Popa), este nevoit să se mute într-o altă instituţie de învăţământ. Antrenorul său de Aikido şi prieten vechi de familie, Mihai (Claudiu Bleonţ), îl sfătuieşte să se mute la liceul unde el predă literatura. Alex are o primă idilă cu Andreea (Crina Semciuc), o colegă de clasă despre care descoperă, ulterior, că se prostituează. Tânăra, pe care Alex o urmăreşte, este agresată în camera unei pensiuni. Alex năvăleşte înăuntru şi îl loveşte agresor, un bărbat columbian. Alertaţi de sosirea unei maşini de poliţie, pe care Alex o vede de la etajul pensiunii, tinerii fug pe fereastră. În urma lor, însă, ramîne cadavrul columbianului… Poliţiştii de la narcotice primesc de la cei de la moravuri, care îl urmăreau pe sud-american, şi supravegheau, nu întâmplător, pensiunea, fotografia unui posibil suspect – Alex. Ludo Conta (Dan Bădărău) coordonatorul anchetei, îi cere şefului său un termen de 53 de ore înainte de a anunţa presa despre crimă…
În plan secund, povestea de dragoste a celor doi protagonişti, Alex (Cristian Popa) şi Iulia (Ioana Blaj), care începe cu o discuţie despre Romeo şi Julieta în clasă, ajunge să fie „înghiţită” de afacerile necurate ale colegilor de liceu. Duri şi nemiloşi, aceştia fac trafic de droguri, merg la prostituate şi nu permit să le stea ceva în cale. Alexandru Potoceanu (Radu) şi Andi Vasluianu (Gore) sunt foarte convingători în rolurile de băieţii răi însă sentimentele lui Radu pentru Iulia par a fi reale, iar Gore e obligat doar de circumstanţe să facă trafic de droguri.
Fiecare dintre personaje este mai mult decât ceea ce pare, cu excepţia celor doi profesori-model: diriginta (Lavinia Şandru) şi Mihai (Claudiu Bleonţ), profesorul de literatură şi, în acelaşi timp, maestrul de Aikido al lui Alex, care sunt egali şi permanent pozitivi pe toată durata acţiunii.
Ca mai toate realităţile din societatea românească de azi, filmul face trimitere la corupţie şi trafic de influenţă, dar păstrează curată iubirea dintre Alex şi Iulia şi dă conotaţia corectă gesturilor cavalereşti de altă dată, cu „băiatul bun”, modelul de erou pozitiv care sare în apărarea fetelor. Filmul se concentrează pe activităţile extracurriculare ale elevilor de azi, de la clubul de noapte la clubul sportiv, în egală măsură variante de petrecere a timpului şi de consumat energiile.
„Liceenii… în 53 de ore şi ceva” se doreşte a fi filmul despre noile generaţii de tineri. Rămâne de văzut dacă este doar o propunere (argumentată şi bine legată din punct de vedere cinematografic) sau doar o viziune uşor exacerbată a rezultatelor Bacului 2011 şi, în acest caz, un semnal de alarmă! De văzut în cinematografe, desigur!
Tudor Caranfil (critic de film): „Nostalgicii admiratori ai „Liceenilor” de altădată vor rămâne nesatisfăcuţi dacă nu chiar perplecşi, în faţa ultimei versiuni, filmul fiind cu totul altceva decât romanticele peripeţii adolescentine transpuse de Nicolae Corjos în franciza sa. Marcând un pas înainte faţă de „Liceenii în alertă”, mai coerent decât „alerta” lui Mircea Plângău pe linia asimilării temei pedagogice a ispitelor tinerei generaţii în noile condiţii ale societăţii de consum, filmul lui Adrian Popovici umple vidul thrillerului criminal românesc. Deşi seamănă, în pretext, cu „Poliţist, adjectiv” al lui Cornel Porumboiu (tineretul şi „etnobotanicul”), filmul autorului Evei pune accentul nu pe reflecţie, ci pe acţiune, ceea ce include şi artele marţiale. În plus, Popovici aruncă pe ecrane o nouă actriţă de cinema, pe analistul şi omul politic Lavinia Şandru, idee confirmată drept cât se poate de bună”.
George Şovu (scenarist): „Şi acest film are o poveste de dragoste, ori dragostea este parte integrantă, esenţială, din fiinţa omului şi mai ales a tinerilor. La vârsta asta, cu anii, cu zborul cel mai înalt şi mai pur, fără dragoste nu se poate trăi frumos. O asemenea iubire este şi în acest film, numai că ea se petrece în alte condiţii, în condiţiile lumii de astăzi când gingăşia, frumuseţea sufletului tinerilor e atacată mereu de atâţia factori din societatea în care trăim, din lumea aceasta. Peste această gingăşie, peste fâlfâirile romantice ale visurilor vin tot felul de rele, iar tinerii sunt cei mai fragili, intră repede în acest val şi deseori ajung pe marginea prăpastiei. De aceea, grija celor care crează bunuri spirituale, filme sau cărţi, a părinţilor, a şcolii, este aceea ca aceşti tineri să nu se îndepărteze de ceea ce face esenţa fiinţei lor“.
