Cel puţin zece tipuri de masaj sunt practicate în România, dintre care cele complementare, precum shiatsu, yumeiho, monahal sau bowtech, sunt mai rar întâlnite la maseuri, dar pot aduce venituri mai mari, de până la 3.000 de lei pe lună.
Masajul reprezintă o activitate care necesită studiu continuu, iar asta poate fi realizabil doar prin mult exerciţiu. „Fiecare maseur are propriul stil, care se formează în timp. Oricum, masajul este un job minunat, relaxant şi aduce multe satisfacţii”, ne mărturiseşte Manuela Popa, tehnician maseur, care îşi desfăşoară activitatea ca PFA (persoană fizică autorizată, n.r.). În plus, acest job i se adresează unei persoane capabile să lucreze minimum 50 de minute încontinuu. „Doar o persoană cu o bună condiţie fizică, cu o temeinică pregătire teoretică şi practică, adaptabilă şi care are răbdare poate fi maseur”, precizează Nicoleta Dimofte, kinetoterapeut www.santamia.ro.
Între 35 şi 100 de lei
Tipurile de masaje sunt variate. De aceea, cunoaşterea a cât mai multe dintre ele poate duce la venituri mai mari pentru practicant. „Conform Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, există patru tipuri de masaje principale – somatic, reflexogen, drenaj limfatic, terapeutic -, cât şi altele complementare, precum shiatsu, monahal, yumeiho, bowtech, masaj pe scaun, cu bambus, cu roci vulcanice, cristale sau Su Jok”, explică Dimofte. Pe lângă acestea, Manuela Popa spune că sunt şi altele, mai puţin reprezentate, precum cel chinezesc, japonez, thailandez sau indian.
Veniturile lunare ale unui maseur nu au o limită maximă. În funcţie de numărul de masaje pe zi, tipul de masaj practicat şi calitatea acestuia, un maseur poate încasa şi până la 3.000 de lei. „O şedinţă de masaj poate costa de la 35 până la 100 de lei. Sunt colegi care practică masajul ca extra-job”, precizează Popa. Cererea pe piaţă a maseurilor se menţine la un nivel constant, dat de o scădere a solicitărilor pentru masajul de relaxare şi o creştere pentru masajele terapeutice. „Studiile făcute de Asociaţia Maseurilor Profesionişti (AMP) demonstrează că a scăzut numărul de solicitări de masaje de relaxare, a masajelor de slăbit, dar au crescut cererile în domeniul menţinerii stării de sănătate, adică domeniul masajelor terapeutice”, susţine Constantin Drăgan, preşedinte al AMP. În plus, Drăgan menţionează că, în condiţiile actuale, cerinţa este ca tehnicienii maseuri să cunoască cât mai multe tipuri de masaj.
Curs de calificare
Pentru a avea acces la profe-sie este necesară certificarea abilităţilor, care poate fi obţinută în urma participării la un curs de specialitate. „Sunt două căi de obţinere a acestei calificări: pe cale formală, adică să fie urmate cursurile de formare profesională, sau pe cale informală, adică să fie citite şi cărţi de specialitate, să fie prinsă meserie de la un specialist”, exemplifică preşedintele AMP.
Programul de calificare conţine trei etape specifice nivelului de pregătire, la finalul cărora se obţine calificarea de tehnician maseur. Pentru a avea acces la astfel de cursuri, se solicită atât dip-lomă de bacalureat, cât şi o adeverinţă care atestă faptul că viitorul maseur este clinic sănătos. Cursurile pentru fiecare dintre cele trei niveluri se ţin pe o perioadă de zece săptămâni, de obicei în weekenduri, contra sumei de aproximativ 700 de lei, în funcţie de centrul de calificare. Pentru calificarea în masaje de tip complementar, durata cursurilor este mai scurtă, iar taxele sunt cuprinse între 400 şi 800 de lei.
Forma de activitate folosită cel mai des de maseuri este cea de PFA. Constantin Drăgan îi sfătuieşte pe viitorii maseuri să practice individual această meserie doar după ce sunt deja cunoscuţi, au experienţă şi pot face faţă cerinţelor şi exigenţelor ce se cer în desfăşurarea acestei activităţi. În acest sens, Manuela Popa a ales să lucreze ca persoană fizică după ce a încercat să facă acest lucru la un cabinet medical, dar i s-a părut extrem de obositor să lucreze în regim de şase ore şi cu pauze de cinci minute. „Masajul presupune un consum energetic destul de mare, de aceea lucrul ca PFA este cel mai avantajos, pentru că îţi stabileşti singur pauzele şi nu depinzi de un orar fix”, completează tehnicianul maseur, care mărturiseşte că i-a fost greu la început, pentru că i-au trebuit cam doi ani să-şi formeze o clientelă.
„Fin observator”
Un maseur trebuie să cunoască foarte bine părţile corpului pe care le manevrează. De aceea, Manuela Popa crede că, practic, maseurul trebuie să aibă cunoştinţe solide de medicină. În plus, Nicoleta Dimofte precizează că un maseur are nevoie de intuiţie, blândeţe, inteligenţă, adaptabilitate, coordonare, mobilitate articulară, cât şi răbdare.
Mai mult, maseurul nu trebuie să fie doar un instrument de relaxare sau terapeutic, el trebuie să fie un bun psiholog pentru a cunoaşte nevoile clientului. „Maseurul are nevoie de o bună manualitate, să fie comunicativ, să fie un fin observator-psiholog, pentru a sesiza ce fel de masaj are nevoie clientul”, explică Constantin Drăgan. De asemenea, Drăgan spune că un bun maseur are har, dovedeşte experienţă, compasiune, înţelegere şi cunoştinţe teoretice.
