De-a lungul carierei, am avut manageri care m-au inspirat mai mult sau mai puţin, oameni de la care am învăţat cum să fiu când voi ajunge într-un rol similar cu al lor, mi-am format anumite modele şi mi-am ales într-un final propriul stil.
GlaxoSmithKline (GSK) este compania pe care o cunosc de aproape şase ani. Aici am avut primul rol în comunicare şi, în acelaşi timp, este locul unde aş putea spune că m-am format ca profesionist. După mai multe joburi de început, toate foarte utile în dezvoltarea mea, am primit un telefon de la o companie de recrutare, prin care mi se propunea să lucrez într-o poziţie de comunicare internă, la o companie multinaţională din domeniul farmaceutic. Nu ştiam la acel moment prea multe despre GSK, nu ştiam mai nimic despre ce înseamnă comunicarea internă, dar mai organizasem evenimente cu angajaţi, scrisesem diverse materiale şi eram o persoană comunicativă.
Toate acestea se potriveau perfect cu cerinţele postului. Şi, în plus, eram în momentul în care îmi doream să trec la nivelul următor, într-o multinaţională. Şi uite aşa decizia a fost luată. După patru ani în care am descoperit, pe rând, comunicarea internă şi externă, am ales pentru o perioadă să îmi extind expertiza şi în alte industrii, să învăţ mai mult şi de cealaltă parte a „baricadei”, într-o agenţie de relaţii publie, pentru ca, la începutul lui 2010, să mă întorc în GSK ca manager al departamentului de Comunicare, iar, din prima parte a acestui an, să preiau şi rolul de communication lead pentru Europa Centrală.
Drumul spre domeniul comunicării
Tot acest traseu a început în 2001, la terminarea liceului, când a venit momentul să mă decid către ce facultate mă voi îndrepta şi ce mi-ar plăcea să fac pentru restul vieţii. 18 ani, după cum bine ştim cu toţi, este o vârstă când deciziile pe care le luăm par să fie absolute şi definitive. Şi cum călătoriile erau încă de pe atunci una dintre pasiunile mele şi cochetasem puţin cu jobul de ghid turistic, am zis că Managementul Turismului este facultatea care mi se potriveşte. Planurile s-au potrivit cu realitatea doar până într-un punct. Călătoriile reprezintă în continuare marea mea pasiune, însă drumul carierei mele m-a dus în timp către domeniul comunicării.
M-am angajat, într-un rol part-time, încă din al doilea an de facultate, ca recepţioneră la o clinică privată. Cumva, acesta a fost primul pas înspre comunicare. A fost un job care mi-a folosit foarte mult în ceea ce am făcut ulterior, un job unde am învăţat „ABC-urile” comunicării interpersonale, importanţa flexibilităţii, şi, nu în ultimul rând, a adaptabilităţii. După trei ani, am simţit nevoia să fac mai mult, să învăţ mai multe şi aşa am ajuns să experimentez mai multe roluri, de la asistent manager la coordonator comunicare internă, PR executive, head of internal communication sau group account director, navigând de la sănătate, către asigurări, întorcându-mă din nou în domeniul farmaceutic pentru mai mulţi ani, experimentând apoi industria energiei, pe cea a telecomunicaţiilor, industria de publicitate&comunicare, pentru ca în final să mă întorc în sectorul farma.
Despre provocări
Pentru mine, trecerea de la o poziţie de execuţie la una de conducere a venit la aproximativ opt ani după ce m-am angajat prima dată. A fost interesant, alert, era ca atunci când ai ochii unui copil care descoperă lucruri noi şi se bucură de fiecare descoperire. Nu cred că există o reţetă despre cum să fii un manager perfect, cu atât mai puţin cum să fii un manager perfect din prima. E un proces de învăţare, de-a lungul căruia cel mai important este să ne amintim cum a fost pentru noi, ce ne-a plăcut, ce ne-am dorit de la managerii noştri.
De fapt, cea mai mare provocare pentru mine a fost lipsa unei reţete. Şi asta pentru că în general mi-ar plăcea să ştiu să fac lucrurile bine din prima. Iar, pentru mine, ar fi fost ideal să existe o reţetă pe care să o adaptez, la care să improvizez, dar când realizezi că nu există aşa ceva, e bine să te remontezi şi să încerci să îţi găseşti propria cale, ceea ce am făcut şi eu.
O altă provocare pe care am înfruntat-o a fost să conving o echipă gata formată, cu persoane de vârsta mea, dar şi mai mari, să mă accepte ca managerul lor. Şi asta, pentru că eu cred că să fii manager nu înseamnă să îţi impui punctul de vedere. Este în regulă să vrei mereu să scoţi ce e mai bun din proiecte, dar foarte important este să reuşeşti să îţi convingi oamenii din echipă că ştii ce vorbeşti, să îi inspiri, să te respecte pentru ceea ce eşti şi, nu în ultimul rând, să le placă să lucreze alături de tine. Se spune că atunci când tragem linie, de obicei, oamenii aleg sau părăsesc oameni, nu joburi. De aceea, pentru mine, o atmosferă relaxată, deschisă, transparentă şi prietenoasă este foarte importantă.
„Să fii manager este o combinaţie”
Managerii pe care îi am drept exemplu de „aşa da” m-au inspirat şi m-au provocat în acelaşi timp, făcându-mă să cred în proiecte, având standarde foarte înalte, genul care îşi doresc să ieşi din zona de confort, să gândeşti şi să acţionezi „outside the box” (în afara cutiei – n.r.), punând presiune uneori, dar arătând întotdeauna că au încredere în echipa lor. În fond, să fii manager este o combinaţie. Este o combinaţie între inspiraţie, pasiune, curaj, responsabilitate, flexibilitate, trebuie să îţi doreşti să faci lucrurile mereu mai bine, să accepţi că uneori poţi să şi greşeşti, iar în acele momente să nu fim dezamăgiţi, ci să ne repliem cât mai repede şi să învăţăm pentru mai departe. Cred în relaţiile dintre oameni, cred în empatie şi în recunoaştere, în abilitatea de a-i face pe ceilalţi să simtă că se pot baza pe tine şi că pot veni să discute cu tine în orice moment.
O zi din viaţă
De la o săptămână la alta sau chiar de la o zi la alta, programul meu poate varia destul de mult. În general, încerc să păstrez un echilibru între serviciu şi viaţa personală. Mă trezesc în jurul orei 7.00, uneori trec întâi pe la sala de fitness, dupa ce iau micul dejun, de cele mai multe ori în grabă. Pe la 8.30 – 9.00, ajung la birou şi primele lucruri pe care le fac sunt să îmi beau cafeaua, să citesc email-urile venite în ultimele ore şi presa, pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi. Urmează o zi plină, de-a lungul căreia îmbin întâlnirile cu echipa cu cele cu parteneri externi sau interni, rezolv dintre email-urile primite, lucrăm împreuna la ultimele proiecte interne sau vedem cum putem rezolva diferite provocări care mai apar peste zi sau lucrez împreună cu colegii mei din Europa Centrală pentru diverse acţiuni de comunicare internă.
Ziua lucrătoare se încheie în jurul orei 19.00, după care, de obicei, petrec restul zilei alături de soţul meu, uitându-ne la un film sau ieşind să ne vedem cu prietenii. Cu toate că îmi place foarte mult ceea ce fac, încerc mereu să îmi fac timp şi pentru mine şi pentru cei pe care îi iubesc. Toate puse la un loc îmi dau energia de care am nevoie pentru a face mai multe şi pentru a mă bucura în acelaşi timp de ceea ce fac, de oamenii dragi din jurul meu şi de viaţă în general.
Andreia Cucu, PR & communication manager GSK România şi communication lead Europa Centrală
